Aflandu-se in sec. XVII-XVIII in Moldova, diferiti misionari catolici se conving de identitatea termenilor «moldovenesc – valah (român)» atat din punct de vedere etnic, cat si din cel lingvistic. Prof. Giuzeppe Piccillo de la Univesritatea din Catania, Italia, a ajuns la aceasta concluzie studiind informatiile furnizate de misionari. Savantul italian spune ca aceste informatii se pastreaza in Arhivele Propagandei Fide la Roma (A.P.F.).Data fiind importanta problemei abordate, vom reda esenta exacta si intacta a majoritatii marturiilor folosite de G. Piccillo in studiul sau «Moldovenesc - român». Cu atat mai mult cu cat ele, probabil, au fost expuse cititorului pentru prima data, si anume in legatura cu proclamarea «limbii moldovenesti» drept limba oficiala a celui de al doilea stat românesc – Republica Moldova.
Asadar,
24 aprilie 1630. Minoritul conventual din Malta, Paolo Bonncini, scrie: «In aceste Tari preotii (…), daca nu cunosc limba valaha, adica moldoveneasca, sau ungara sau tedeasca, nu vor putea sa faca nimic» («… la lingua vallaca sive moldava overo ungara overo tedesc…»).
1633. Andrea Bogoslavich relateaza despre Moldova: «… In sus-numita provincie (adica in Moldova – n.n.) este un oras frumos, anume Roman. Aici sunt 72 de locuinte de maghiari…» care «vorbesc mai mult in valaha («in valacho») decat in alta limba» («in altra lingua»).
1644. Iezuitul maghiar Paulus Beke, care l-a insotit pe arhiepiscopul Bandini in vizita sa pastorala in Moldova, relateaza: «Este foarte potrivit aici preotul care cunoaste limbile valaha, ungara, saxona sau germana si limba italiana» («… valachicam, ungaricam, saxonicam seu germanicam et italicam linguam»).
In Codul Bandini (sec. al XVII-lea) autorul da numele oraselor si satelor vizitate in doua limbi: mai intai in ungara si apoi in valaha. Spre exemplu: «Kracsonko – Piatra, Iasvasar - Iasi». Bandini mai afirma ca in Iasi majoritatea locuitorilor sunt valahi («maxima ex parte valachi»).
In acest context G. Piccillo spune ca Bandini, folosind etnonimul valah ca termen generic, utilizeaza in diferite locuri si termenul subordonat moldavus ca denumire regionala a locuitorilor din Moldova: «de vestitu moldavorum», «de moribus et natura moldavorum», insa nu vorbeste niciodata de «limba moldoveneasca».
1650. Un oarecare «Elia Bilberio della diocesi di Vratislavia, sacerdote germano», cerand Propagandei Fide sa fie trimis ca misionar in Moldova, afirma ca, stiind latina si italiana, el va invata usor limba valaha («la lingua vallacha»).
1671. Misionarul poliglot Giovanni Battista del Monte scrie in marturiile sale despre Moldova ca «Provincia Moldova este supusa stapanirii unui domnitor della natione Vallacha».
1671. Arhiepiscopul de Marcianopoli Vito Piluzio, care a activat multi ani in Moldova, intr-o relatare catre Propaganda Fide, scrie ca in Moldova e necesar sa cunosti «la lingua valacha». Mai mentionam ca in urma activitatii sale indelungate in Moldova Piluzio a scris si a publicat in 1677 la Roma un Catehism pe care l-a intitulat «Dottrina christiana tradotta in lingua valacha».
1722. Superiorul iezuitilor din Iasi, polonezul Martinus Maximilanus Kiernozyscki, straduindu-se sa publice «Catehismul catolic» al lui Silvestro Amelio din 1719, mentioneaza ca acesta a tradus lucrarea sa din latina «in limba comuna a moldovenilor si valahilor» («in linguam moldavis et valachis communem»).
1743. In lista localitatilor din Moldova, intocmita la Viena, Andrea Patai scrie ca in Cotnari locuitorii catolici sasi care nu vorbesc limba saseasca, nici maghiara, ci numai limba valaha («solum Valachicum loquuntur»).
1745. Prefectul misionarilor din Moldova marturiseste in relatarea sa ca «limba absolut necesara pentru misionari este limba valaha, adica moldoveneasca («la valacha o sia moldovana»)», care este «unica limba necesara in tara intreaga».
Asadar, misionarii catolici papali nu gaseau nici o diferenta intre termenii ce deriva de la «Moldova-moldovean» si cei ce deriva de la «vlah». Moldoveanul este acelasi valah, adica român; limba moldoveneasca e aceeasi limba valaha, adica româna.
Ne-am putut convinge ca insa de pe timpurile aparitiei primului stat al românilor si al bulgarilor, Taratul Romano-Bulgar, papii de la Roma aveau cunostinta, prin misionarii lor, despre originea etnica romanica a românilor moldoveni, despre faptul ca moldovenii sunt de natiune româna (valaha) si ca vorbesc limba româna (valaha). In plus, ei mai cunosteau, si ne-au lasat si dovezi, ca constiinta originii romanice a romanilor din toate cele trei tari române era de natura autohtona.
Aici poate e cazul sa mentionam ca si peste doua sute de ani fata de perioada de referinta, functionarii rusi, de asemenea, foloseau pentru «Basarabia» anexata termenii «românesc» si «moldovenesc» ca sinonime. Despre aceasta ne vorbeste cercetatorul chisinauian contemporan Gheorghe Negru. Studiind «curentul românofil» din «Basarabia» sub ocupatia tarista, Gh. Negru mentioneaza ca «pentru functionarii taristi termenii «românesc», «moldovenesc» si sintagmele «curentul românofil», «miscarea nationala» nu prezentau nici o diferenta, ei le foloseau ca sinonime».
Gheorghe Ghimpu
(Sursa: «Constiinta nationala a românilor moldoveni», Gheorghe Ghimpu)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: