Introducerea oficiala a alfabetului latin in Principatele Dunarene (in Muntenia evenimentul s-a produs in 1860, iar in Moldova in 1862) a reprezentat o actiune decisiva - faptul a protejat Principatele Romane de politica culturala de uniformizare, pe care Imperiul Rus o promova in Peninsula Balcanica.
“Buchiile vechi – scrie Heliade in 1862 – ajunsera a ne masca limba si in ochii lumii, si ai nostri proprii, si puterea farmecelor de la Nord se sforta a tine astfel ascunsi subt acea stare de bucheri, ca la timp de a fi stiuti de lume, aceasta sa ne afle ca pe niste popoli demni de a deveni prada panslavismului”.
Mediile academic si politic ruse au condamnat aceasta actiune sfidatoare a oficialitatilor romane. Inca generalul Kiseleff, in calitate de guvernator al Principatelor, la 1830, manifestase o atitudine suspicioasa fata de alfabetul latin.
Pentru a subzista in Basarabia, limba romana a avut nevoie de abnegatia invatatorilor locali care, desi nu dispuneau de instrumente didactice, utilizau, totusi, texte literare si istorice, publicate in presa din dreapta Prutului. In plus, in anii ’30 – ’50, in scolile judetene a existat o activitate redactionala. Eforturile colective, inclusiv cele ale fratilor Bilevici, au permis acumularea unei anumite experiente, soldate, intr-un context politic favorabil, cu aparitia lucrarilor lui Ioan Doncev.
Atat in timpul studiilor, cat si apoi in demersul sau de elaborare a materialelor didactice, Ioan Doncev a fost indrumat de fratii Bilevici. Astfel, dupa ce s-a transferat la Scoala judeteana din Chisinau, Ioan Doncev a lucrat asupra unui model de caligrafie care, din cauza unor greseli depistate de Gh. Bilevici, nu a putut fi editat.
Ioan Doncev a progresat, insa, in acest domeniu sub tutela lui Gh. Bilevici. Prin diverse contacte – circuit de carte, calatorii in dreapta Prutului efectuate de colegii sai, etc – invatatorii basarabeni au reusit sa adune un volum suficient de materiale. Astfel se explica accesul lui Ioan Doncev la sursele romanesti. (Chiar si in anii ’60 ai sec. XIX, cand s-a inregistrat o descatusare relativa, cartile de provenienta romaneasca nu au putut circula liber in Basarabia.)
Doncev a acumulat materialele si experienta succesiv si cu concursul colegilor sai. Deci succesul sau nu a fost unul spontan si nici solitar, dupa cum se vehiculeaza in traditia istorografica, ci a reprezentata rezultatul unor acumulari, de-a lungul anilor, atat a materialelor, cat si a experientei.
Epoca in care Ioan Doncev si-a elaborat lucrarile s-a caracterizat printr-o libertate relativa, de ordin general. Actele oficiale de epoca releva existenta in Basarabia a unei miscari nationale unoniste, care inregistra printre membrii sai pe secretarul nobilimii Alexandru Cotruta, fratele acestuia – judecatorul Carol Cotruta, fratii Casso, Ioan si Constantin Cristi, Constantin Cazimir si fiul acestuia, precum si pe invatatorul Ioan Doncev.
Imboldul care l-a determinat pe Ioan Doncev sa se angajeze in elaborarea manualelor l-a constituit o circulara din 8 februarie 1861 a sefului Directiei Scolilor din Basarabia, M. Peatin. Acesta, in baza unei dispozitii a Circumscriptiei de invatamant Odesa, propunea invatatorilor de limba moldoveneasca (romana – n.n.) de la scolile judetene din Chisinau, Hotin, Soroca si Balti sa se implice in procesul de elaborare a manualelor pentru scoala.
Acceptand propunerea, Ioan Doncev a propus Directiei Scolilor sa utilizeze in invatamant literatura didactica editata in Romania. Invatatorul basarabean credea ca vechile doleante ale boierilor moldoveni de a achizitiona literatura didactica din Romania vor avea succes. El a propus inspectorului Peatin trei carti in limba romana: “O gramatica”, “Amicul copiilor” si “Telemak”. (“Amicul copiilor” urma sa inlocuiasca “Abecedarul” lui I. Ghinkulov.)
In noiembrie 1862, Ioan Doncev a incheiat munca asupra “Cursului primitiv...”, dupa cum aflam dintr-un raport pe care l-a prezentat Directiei Scolilor, iar peste putin timp a definitivat si al doilea manual, ambele probate de cenzura din Odesa la 14 august 1863.
In introducerea la “Cursul primitiv...”, Ioan Doncev s-a pronuntat vehement impotriva introducerii constructiilor frazeologice caracteristice limbii ruse. El prefera tendinta ce se manifesta in Principatele Romane de a elimina orice influienta a limbii ruse asupra limbii romane. Anume aceasta convingere, ulterior, a constituit una din cauzele principale care au determinat autoritatile tariste sa respinga cartile lui Doncev. Autorul moldovean a deviat de la regulile stabilite de Ghinkulov, pe care le considera depasite.
In ceea ce priveste continutul propriu-zis, Ioan Doncev a inclus extrase din diferite domenii – etimologie, istorie, istorie naturala. Lucrarea invatatorului Doncev avea drept obiectiv (in afara de comunicarea cunostintelor de limba romana in corespundere cu evolutia acesteia in Romania) explicarea lumii romanesti pentru elevii basarabeni.
Versurile lui Alecsandri, Alexandrescu, Cristean, Tautu sunt unioniste si elogiaza momentele de glorie si jertfa din istoria romanilor. (Dupa anul publicarii acestora, putem stabili ca au fost colectate de autor si inaintasii sai din ziarele romanesti in decursul catorva decenii.) Compartimentul istoric este dedicat etnogenezei poporului roman, informatia fiind preluata din manualul de istorie a Moldovei, elaborat de Ion I. Albinet, invatator la Iasi. Extrasul de istorie naturala constituia un element progresist – aceasta disciplina a fost acceptata cu rezerve de autoritatile reactionare ruse.
(Dupa materialul publicat de Ilie Gulica)
(Destin Romanesc, 2010, An V (XVI) Nr. 3-4 (67-68))
Abstract:
Since the ‘30 of the XIXth century, a process of alienation started between Basarabia and Romanian Principalities. The action of the purification of Romanian language from Slavism, as well as the adaptation of the Occidental neologisms, have progressed in the Principalities. By contrast, in Basarabia the Romanian course was blamed and the Romanian language followed the course of Russification by means of the traditional slavic alphabet, having the purpose to homogenize the population of Basarabia with the main population of the Russian Empire.
In order to subsist in Basarabia, Romanian language needed to be supported by the local teachers who, lacking necessary didactical material, used the press and the works in the field of literature and history (printed in the Romanian Principalities).
Thus, with a collective effort, an experience was aquired, resulting (when the political context permitted it) – into the elaboration of Ioan Doncev’s works. His success was not spontaneous and solitary, but it was a result of accumulating experience and material within years.
“Buchiile vechi – scrie Heliade in 1862 – ajunsera a ne masca limba si in ochii lumii, si ai nostri proprii, si puterea farmecelor de la Nord se sforta a tine astfel ascunsi subt acea stare de bucheri, ca la timp de a fi stiuti de lume, aceasta sa ne afle ca pe niste popoli demni de a deveni prada panslavismului”.
Mediile academic si politic ruse au condamnat aceasta actiune sfidatoare a oficialitatilor romane. Inca generalul Kiseleff, in calitate de guvernator al Principatelor, la 1830, manifestase o atitudine suspicioasa fata de alfabetul latin.
Pentru a subzista in Basarabia, limba romana a avut nevoie de abnegatia invatatorilor locali care, desi nu dispuneau de instrumente didactice, utilizau, totusi, texte literare si istorice, publicate in presa din dreapta Prutului. In plus, in anii ’30 – ’50, in scolile judetene a existat o activitate redactionala. Eforturile colective, inclusiv cele ale fratilor Bilevici, au permis acumularea unei anumite experiente, soldate, intr-un context politic favorabil, cu aparitia lucrarilor lui Ioan Doncev.
Atat in timpul studiilor, cat si apoi in demersul sau de elaborare a materialelor didactice, Ioan Doncev a fost indrumat de fratii Bilevici. Astfel, dupa ce s-a transferat la Scoala judeteana din Chisinau, Ioan Doncev a lucrat asupra unui model de caligrafie care, din cauza unor greseli depistate de Gh. Bilevici, nu a putut fi editat.
Ioan Doncev a progresat, insa, in acest domeniu sub tutela lui Gh. Bilevici. Prin diverse contacte – circuit de carte, calatorii in dreapta Prutului efectuate de colegii sai, etc – invatatorii basarabeni au reusit sa adune un volum suficient de materiale. Astfel se explica accesul lui Ioan Doncev la sursele romanesti. (Chiar si in anii ’60 ai sec. XIX, cand s-a inregistrat o descatusare relativa, cartile de provenienta romaneasca nu au putut circula liber in Basarabia.)
Doncev a acumulat materialele si experienta succesiv si cu concursul colegilor sai. Deci succesul sau nu a fost unul spontan si nici solitar, dupa cum se vehiculeaza in traditia istorografica, ci a reprezentata rezultatul unor acumulari, de-a lungul anilor, atat a materialelor, cat si a experientei.
Epoca in care Ioan Doncev si-a elaborat lucrarile s-a caracterizat printr-o libertate relativa, de ordin general. Actele oficiale de epoca releva existenta in Basarabia a unei miscari nationale unoniste, care inregistra printre membrii sai pe secretarul nobilimii Alexandru Cotruta, fratele acestuia – judecatorul Carol Cotruta, fratii Casso, Ioan si Constantin Cristi, Constantin Cazimir si fiul acestuia, precum si pe invatatorul Ioan Doncev.
Imboldul care l-a determinat pe Ioan Doncev sa se angajeze in elaborarea manualelor l-a constituit o circulara din 8 februarie 1861 a sefului Directiei Scolilor din Basarabia, M. Peatin. Acesta, in baza unei dispozitii a Circumscriptiei de invatamant Odesa, propunea invatatorilor de limba moldoveneasca (romana – n.n.) de la scolile judetene din Chisinau, Hotin, Soroca si Balti sa se implice in procesul de elaborare a manualelor pentru scoala.
Acceptand propunerea, Ioan Doncev a propus Directiei Scolilor sa utilizeze in invatamant literatura didactica editata in Romania. Invatatorul basarabean credea ca vechile doleante ale boierilor moldoveni de a achizitiona literatura didactica din Romania vor avea succes. El a propus inspectorului Peatin trei carti in limba romana: “O gramatica”, “Amicul copiilor” si “Telemak”. (“Amicul copiilor” urma sa inlocuiasca “Abecedarul” lui I. Ghinkulov.)
In noiembrie 1862, Ioan Doncev a incheiat munca asupra “Cursului primitiv...”, dupa cum aflam dintr-un raport pe care l-a prezentat Directiei Scolilor, iar peste putin timp a definitivat si al doilea manual, ambele probate de cenzura din Odesa la 14 august 1863.
In introducerea la “Cursul primitiv...”, Ioan Doncev s-a pronuntat vehement impotriva introducerii constructiilor frazeologice caracteristice limbii ruse. El prefera tendinta ce se manifesta in Principatele Romane de a elimina orice influienta a limbii ruse asupra limbii romane. Anume aceasta convingere, ulterior, a constituit una din cauzele principale care au determinat autoritatile tariste sa respinga cartile lui Doncev. Autorul moldovean a deviat de la regulile stabilite de Ghinkulov, pe care le considera depasite.
In ceea ce priveste continutul propriu-zis, Ioan Doncev a inclus extrase din diferite domenii – etimologie, istorie, istorie naturala. Lucrarea invatatorului Doncev avea drept obiectiv (in afara de comunicarea cunostintelor de limba romana in corespundere cu evolutia acesteia in Romania) explicarea lumii romanesti pentru elevii basarabeni.
Versurile lui Alecsandri, Alexandrescu, Cristean, Tautu sunt unioniste si elogiaza momentele de glorie si jertfa din istoria romanilor. (Dupa anul publicarii acestora, putem stabili ca au fost colectate de autor si inaintasii sai din ziarele romanesti in decursul catorva decenii.) Compartimentul istoric este dedicat etnogenezei poporului roman, informatia fiind preluata din manualul de istorie a Moldovei, elaborat de Ion I. Albinet, invatator la Iasi. Extrasul de istorie naturala constituia un element progresist – aceasta disciplina a fost acceptata cu rezerve de autoritatile reactionare ruse.
(Dupa materialul publicat de Ilie Gulica)
(Destin Romanesc, 2010, An V (XVI) Nr. 3-4 (67-68))
Abstract:
Since the ‘30 of the XIXth century, a process of alienation started between Basarabia and Romanian Principalities. The action of the purification of Romanian language from Slavism, as well as the adaptation of the Occidental neologisms, have progressed in the Principalities. By contrast, in Basarabia the Romanian course was blamed and the Romanian language followed the course of Russification by means of the traditional slavic alphabet, having the purpose to homogenize the population of Basarabia with the main population of the Russian Empire.
In order to subsist in Basarabia, Romanian language needed to be supported by the local teachers who, lacking necessary didactical material, used the press and the works in the field of literature and history (printed in the Romanian Principalities).
Thus, with a collective effort, an experience was aquired, resulting (when the political context permitted it) – into the elaboration of Ioan Doncev’s works. His success was not spontaneous and solitary, but it was a result of accumulating experience and material within years.
1 comentarii:
Frumos articol, Bravo Aneta!!! Să scrii multe înainte.
Trimiteți un comentariu
Administrația site-ului vă îndeamnă să folosiți un limbaj decent în discuție: