Adevărata sărbătorire a Marii Uniri ar fi reîntregirea țării

Eu sunt un unionist incurabil. Cred ca, asa cum cele doua Germanii s-au unit, cum Vietnamul de Sud si cel de Nord au devenit o singura republica, asa cum, nu peste multa vreme, si cele doua Corei se vor alipi, Romania si Republica Moldova vor fi intr-o buna zi, un singur stat. Ar fi trist ca poporul roman sa ramana singurul pe lumea aceasta sfartecat de granite artificiale. Pana cand Moldova nu va redeveni parte a Romaniei, ranile celui de-al doilea razboi mondial si ale razboiului rece nu se vor fi vindecat intru totul.

Idealul reintregirii, din pacate, nu face parte din dezbaterea publica romaneasca. Aderarea Romaniei la Uniunea Europeana a adaugat Prutului inca o frontiera intre cele doua tari. Apropierea dintre Romania si Moldova nu este vazuta cu ochi buni la Bruxelles. Aderarea Romaniei la spatial Schengen este conditionata de securitizarea sporita a frontierei noastre cu Moldova. Moldovenii au nevoie de viza pentru a calatori in Romania, iar acordarea cetateniei romane este ingreunata de diverse proceduri. Eu insumi m-am confruntat cu aceasta atitudine a Comisiei Europene atunci cand, proaspat candidat la postul de comisar European, a trebuit sa dau socoteala la Bruxelles pentru o declaratie din Senat in care imi exprimam speranta ca cele doua tari vor fi, in baza principiul autodeterminarii popoarelor, una singura.

Relatiile de natura culturala si economica intre cele doua state romanesti sunt sporadice. In Ardeal romanii nu vorbesc de unirea cu Moldova, pentru a nu da apa la moara maghiarilor in dorinta lor de unire cu Ungaria. Dupa opinia mea, nu exista similitudine intre cele doua aspiratii, nici in ce priveste legitimitatea, nici in ce priveste conditiile concrete. Faptul ca Transilvania s-a aflat sub dominatie maghiara, nu creeaza Ungariei drepturi asupra pamanturilor romanesti. Moldova, in schimb, chiar si atunci cand s-a aflat sub dominatie straina, a fost parte a spatiului romanesc. Avem aceeasi limba, aceleasi obiceiuri, aceeasi cultura si aceeasi istorie. Ne despart anumite evolutii ale istoriei recente si ne instraineaza lipsa de determinare a clasei politice.

Idealul reintregirii politice intre Romania si Republica Moldova trebuie insotita de unitatea spirituala cu toti romanii din vecinatatea frontierelor, din Bucovina de Nord, din Tinutul Hertei, din Valea Timocului, de la Gyula ori din Muntii Pindului.

In anul 1991poporul roman a pierdut o sansa istorica. Era suficient ca Parlamentele de la Bucuresti si de Chisinau sa voteze cate o Declaratie solemna privind Unirea si cele doua tari ar fi devenit una singura.Daca la Unirea Principatelor din 1859 uneltirile caimacamului antiunionist Vogoride au fost demascate, in 1991, Romania si Moldova au fost conduse de doi caimacami Vogoride, anume Ion Iliescu si Mircea Snegur, si care, in loc sa priveasca inainte, catre unitatea romaneasca, au privit inapoi, catre Moscova.

Nu e adevarat cu unirea ar complica situatia Romaniei. Chiar daca nivelul de trai este mai redus in Moldova, o piata economica mai mare, cu mai mult resurse, da mai multa putere.

In Romania, de o bucata de vreme, parca ne e frica sa fim patrioti. A vorbi despre marile repere nationale pare derizoriu, patriotismul a devenit un fel de recuzita a nostalgiilor nationalist –comuniste, mai degraba rod al frustrarilor , decat al demnitatii. E drept ca nu prea avem de ce sa fim mandri de ce se intampla azi in Romania, dar Romania nu e doar cea de astazi, e si cea care a fost , sic ea care ar putea si fie, legand traditia cu modernitatea.

Cum spuneam, eu sunt un unionist irevocabil.

sursa: vosganian.ro