În continuare despre falsul românism…

Aş vrea să continui puţin gândurile expuse de Toravic pe blogul său, legate de falsul „românism” cu care sunt infectaţi tinerii basarabeni, care din naivitate şi din bunele intenţii acceptă orice gunoaie informaţionale, care distrug spiritul de luptă şi îndepărtează de adevăr.

Cum este distrus sufletul românesc în tineri

Sufletul românesc este distrus de tot ce se infiltrează ca un virus informaţional în conştiinţa tinerilor şi distruge toate manifestările ale românismului pur.

Principiul tehnologiilor manipulatorii este asemănător „calului troian”: elementul distrugător este învelit într-o etichetă care ar fi acceptată de cetatea care trebuie cucerită. În acest fel, tinerii primesc şi salută, fără să-şi dea seama, orice este prezentat drept „românism”, nefiind decât „europenism”, „liberalism”, „globalism” „anarhism” sau chiar „comunism”. Într-o etapa „romantică”, nimic nu pare dăunător „cauzei naţionale”: se cântă cântece, se flutură tricoloare la meciurile de fotbal, se organizează chefuri mari cu prilejul diverselor zile naţionale, se poartă tricoloare, se participă la diverse manifestaţii de stradă, se scriu pe garduri şi ziduri „Basarabia – pământ românesc”. Toate acestea sunt frumoase, însă în etapa următoare, apare plictisul. Tânărul se maturizează, iar învelişul „românismului” cade, rămânând „valorile” care au reuşit să se infiltreze iscusit.

De ce ne mai mirăm că o mare parte a celor tineri care în anii 90 erau apărători, au devenit cei mai mari duşmani ai românismului? Aceşti tineri au ajuns să privească cu dispreţ tot ce este românesc. Oare nu este firesc să ne întrebăm care este cauza unor astfel de anomalii?

De ce o fostă „legionară”, Nicoleta Esinenu, este astăzi o scriitoare postmodernistă şi radical-liberală, care profanează tot ce este românesc? De ce un fost naţionalist, Oleg Brega, este astăzi un anarhist şi activist ateu convins? Nu e vorba doar de aceşti doi, lista e mult mai lungă.

Unde sunt zecile de mii de tineri care au apărat limba şi istoria românilor în 1989, 1995, 2002? Unde vor fi tinerii care au protestat în 2009 împotriva regimului Voronin şi pentru „aderarea la UE”?

Generaţia anilor 90 nu a fost capabilă să dea naştere unei elite naţionale, capabile să respire româneşte şi să gândească strategic. Oare de ce?

Falsul românism – cancerigen

Imaginaţi-vă, doriţi să beţi un suc natural de portocale, dar vi se aduce o apă din coloranţi şi conservanţi, într-un cuvânt, suc artificial. Dumneavoastră îl savuraţi cu plăcere, crezând că este un produs sută la sută natural (pentru că aşa scrie pe etichetă!), imaginându-vă acum au fost culese fructele „din care este făcut sucul”. Peste câţiva ani, descoperiţi că aveţi cancer şi sunteţi cu un picior în groapă. Groaznic, nu-i aşa?

În acelaşi fel acţionează şi războiul ideologic. Atacul ideologic nu se face prin intermediul unor concepte sau idei pe care le-am respinge din start, ci prin intermediul unor concepte şi idei atrăgătoare. Astfel, comunismul, cât timp este respins de marea majoritate a românilor, nu mai reprezintă un duşman ontologic al neamului românesc. După 50 de ani de suferinţe, românii au dobândit imunitate la comunism. În schimb, alte boli, mult mai grave dau târcoale organismului naţional.

Liberalismul, europenismul, îmbrăcat în haine „patriotice”, prezentate drept „adevărat românism”, distruge sufletele tinere, lipsindu-le, în final, de orice ideal şi speranţă în ziua de mâine. Astfel de proceduri nu urmăresc decât transformarea unui popor (organism colectiv capabil să reacţioneze la anomalii), într-o „masă electorală” imbecilă şi aservită, formată din indivizi atomizaţi, manipulaţi prin intermediul imaginilor livrate de „mass-media independentă”.

Cum a ajuns românismul în serviciul europeniştilor?

Ideea integrării europene nu este populară în nici un stat din Uniunea Europeană. Nu este secret că UE a fost creată de sus în jos, de către elitele, nu popoarele europene. În Republica Moldova, ideea europeană nu putea fi promovată decât sub masca „unionismului”. O idee care nu are nimic în comun cu interesele naţiunii româneşti, a fost învelită într-o etichetă „unionistă”. De altfel, în Basarabia nimeni nu ar fi gata să moară pentru o „idee europeană”, dacă aceasta nu ar fi fost confundată cu ideea integrării europene.

Separarea „românismului” de „europenism” este prima sarcină a oricărui român onest. Nu putem să aservim şi să risipim energia neamului şi a actualei generaţii de tineri, de dragul unor idei şi interese străine. Incendierea şi călcarea în picioare a steagurilor Uniunii Europene trebuie să devină un exerciţiu de purificare morală al fiecăruia din noi, de azi înainte.