Cum rămâne cu libera exprimare?

Din cîte ştim, pilonul de bază al mitului democraţiei  sunt promisiunile. Majoritatea celor care cred orbeşte în acest sistem străin, au fost “cuceriţi” prin promisiuni uşoare: libera exprimare, dreptul la libera alegere, libertăţi şi drepturi care de care mai trăsnite, etc. Aceşti oameni au fost ademeniţi nu prin fapte măreţe, nu prin exemple de jertfă şi nici prin sacrificii. Dar totuşi, o mare parte din oameni au fost “vrăjiţi” de-a dreptul de democraţie, iar acest lucru se datorează cel mai mult promisiunilor “umflate” cu care ne întîmpină acest sistem.

Dar, haideţi să vedem pe cît de mult sunt puse în practică aceste aşa-zise drepturi. Să luăm unul la alegere: dreptul la libera exprimare.

Aparent, în democraţie se asigură dreptul la libera exprimare. În comparaţie cu vremurile inchiziţiei, nimeni nu te umple cu apă dacă ai spus ceva îndrăzneţ şi nimeni nu îţi strînge vreo ceva în uşă. Toţi pot să se exprime prin ziare, la radio, în mijlocul străzii, urlînd, ţipînd, la televeizor  sau acasă. Da, aparent, totul este “în ordine”, iar cei care au fost ademeniţi cu promisiuni televizate, cred că mai bine nici nu poate să fie şi sunt foarte mulţumiţi. Avem o mulţime de ziare, posturi Tv şi radio, ONG-uri, organizaţii, cenacluri, grupuri de iniţiativă… Pentru poporul de jos, pentu această talpă a ţării, pentru această masă de consumatori de drepturi şi promisiuni, libera exprimare este asigurată.

Dar, în trecutul apropiat au avut loc o mulţime de cazuri care ne trezesc suspiciune cu privire la asigurarea dreptului la libera exprimare. Aceste cazuri se referă cel mai des la pedepsirea drastică a celor care neagă Holocaustul exprimîndu-se liber. Mai sunt şi alte aspecte, cînd oameni se exprimă liber şi sunt sancţionaţi, însă în cazul negării Holocaustului, este ceva aparte. Voi da mai jos citire unor asemenea cazuri:

* În 2009, germanul Horst Mahler a fost condamnat la 6 ani de închisoare, fiindcă a numit Holocaustul ca fiind “cea mai mare minciună din istorie”. http://www.frontpress.ro/?p=2012

* Istoricul britanic David Irving a fost condamnat la trei ani de închisoare în Austria doar pentru că a negat Holocaustul. http://www.europalibera.org/content/article/1427631.html

* Un episcop romano-catolic din Argentina a fost excomunicat pentru ca a negat cifrele oficiale despre Holocaust şi existenţa camerelor de gazare.  http://www.descopera.ro/dnews/3884884-excomunicat-pentru-ca-a-negat-holocaustul

* Germanul Ernst Zundel a stat în închisoare între 2005 şi 2010 pentru că a negat Holocaustul şi s-a pronunţat pentru revizuirea poziţiei oficiale faţă de Holocaust. http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=9031:revizionism-neo-nazism-i-negaionism-cazul-ernst-zundel&catid=19:viata&Itemid=24

* În 2005, deputatul Wolfgang Frohlich a fost condamnat la 4 ani de privaţiune de libertate din aceeaşi cauză – a negat Holocaustul. http://www.divers.ro/international_ro?wid=37457&func=viewSubmission&sid=8187

*Mai recent, o bătrînică de 81 de ani din Germania a fost condamnată la 6 luni de închisoare şi o amendă de 1000 de euro, iar soţul ei de 91 de ani – la o amendă de 600 de euro pentru că au negat Holocuastul. http://antimedia.info/?p=645

Acestea sunt doar cîteva cazuri. Şi iată că aici apare o întrebare: aceşti oameni, de ce sunt condamnaţi la închisoare? Ei doar şi-au exprimat punctul de vedere. Ei s-au exprimat liber, aşa cum se obişnuişte deseori în Occident. Asta înseamnă că libertatea de expresie nu este garantată în Vest? Răspunsul pare să fie afirmativ. Cu atît mai mult, cu cît toate legislaţiile statelor europene care pedepsesc grav negarea Holocaustului au fost luate la presiunile unui stat minuscul din Orientul Apropiat – Israelul. Şi cu atît mai mult, ciferele oficiale cu privire la numărul evreilor ucişi în anii celui de-al Doilea Război Mondial nu pot justificate. Se afirmă că au fost ucişi 6.000.000 de evrei. Posibil. Însă de ce nu se demonstrează? Cele mai optimiste studii indică numărul de cel mult 600.000 de evrei ucişi în lagăre. Cît despre restul – nu sunt dovezi.

Şi aşa se face că, cu toate că nu sunt dovezi că au fost ucişi 6 milioane, nu ai dreptul să pui la îndoială acest lucru. Dacă spui că au murit 5.999.999 de evrei – înseamnă că te aşteaptă închisoarea. Interesant. Pe unii oameni îi miră modul în care Occidentul îşi promovează democraţia: cu vorbe dulci, cu promisiuni, cu cîini cu colaci în coadă şi poveşti cu zmei. Iar asta în cazul în care suntem cuminţi. Dar, în caz că suntem “neascultători” şi încercăm să ne convingem de numărul evreilor ucişi, Occidentul îşi arată colţii.

Cam aşa stau lucrurile. Am observat, astfel, că aşa-zisa libertate de expresie nu este pe deplin asigurată în lumea democratică. Sau, ea este asigurată doar în limitele ideologice absurde stabilite de acest sistem de provenienţă masonică? Cred că a doua variantă este mai reală.

Acest articol nu îşi propune negarea Holocaustului. Nu am trăit în acele vremuri grele, aşa că nu mă pot ponunţa. Posibil că a fost, posibil că nu. Şi chiar dacă a fost – atunci cînd un om spune sincer că nu crede în acest mit, el se exprimă liber. Aşa că, occidentalii, bunii noştri “prieteni” care nu odată au lovit în civilizaţia noastră, nu au de ce să se supere – doar ai au luptat secole în şir pentru democraţii şi libertăţi de expresie.

Atunci, să le respecte.

autor: Ștefan Bolocan