Poeţii profeţi ai literaturii române

Marile opere ale litaraturii române – izvoare pline de adevăruri. În ele sunt descrise perfect urmările evenimentelor trăite de poeţi, şi totul e adevărat: avem durere în ţară, avem lacrimi, avem jale, iar asta se trage din trecut..
Totul pare interminabil.. parcă e un prezent continuu. Aceeaşi situaţie an de an: mulţi care ne trag înapoi şi puţini care luptă pentru dreptatea şi cultura noastră, iar cel care are de suferit e poporul. Dar cum să obţinem dreptatea, dacă legea ei este frăţia? Frăţia care noi nu am avut-o niciodata.
Iar noi luptăm.. lupta noastră se ţine între iubirea faţă de Patrie şi ura faţă de stat. Dar din păcare, adesea, dispreţul căştigă, iar unii se simt nevoiţi să plece...
Iar acum cu ce ne-am mai putea lăuda? Cu un popor istovit, cu limba materna degradată, de nu se mai poate înţelege om cu om, rămaşi fără conştiinţă naţională, umblăm un pământ secătuit, un pământ otrăvit cu ură şi sete de libertate..Nu putem ieşi din groapa în care am nimerit, pentru că nu avem de ce ne prinde... ni s-au tăiat rădăcinile. Pe cele mai vânjoase ni le-au tăiat străinii, pe celelalte noi înşine, iar firişoarele ce-au mai rămas, s-au uscat de la sine, anii fiind destul de secetoşi...
Asta au prezis marii profeţi ai literaturii române... asta avem astăzi...