Consulatul României la Chişinău s-a extins

31 ianuarie 2012
(video) Consulatul României la Chişinău s-a extins. Diaconescu: Sper să facă față solicitărilor moldovenilor


Astăzi a avut loc inaugurarea anexei sediului Consulatului României la Chişinău. La ceremonie a participat ministrul român de Externe, Cristian Diaconescu, care se află într-o vizită de lucru la Chișinău. În cadrul unei conferințe de presă, șeful diplomației române a spus că extinderea secției consulare a Ambasadei României are scop asigurarea serviciilor consulare de calitate. 




„Inaugurarea anexei sediului Consulatului s-a făcut cu efortul comun al celor două state și fără mari cheltuieli financiare. În prezent, acesta este cel mai mare oficiul consular pe care România îl are în lume. Credem că, capacitatea acestuia va face față solicitărilor cetățenilor Republicii Moldova”, a subliniat oficialul român.


De asemenea, Diaconescu a afirmat că la începutul lunii martie va fi organizată o ședință comună a Guvernului Republicii Moldova și României. „Ședința va fi anticipată de o întâlnire la care se va discuta proiectele pe care le-am convenit la nivel politic și pe care dorim să le implementăm cât se poate de rapid la nivel tehnic”, a remarcat sursa.


Ministrul de Externe al României s-a referit la proiectele de interconectare în sistemele energetice, construcția unor poduri și căi de acces, modernizarea infrastructurii între cele două state. 


UNIMEDIA menționează că aceasta este prima vizită a lui Cristian Diaconescu în străinătate după învestirea sa în funcţia de Ministru al Afacerilor Externe al României la 24 ianuarie 2012, deţinând postul respectiv şi în perioada decembrie 2008 - octombrie 2009.

Sursa: UNIMEDIA

E nevoie de un adevărat proiect unionist la Chișinău

30 ianuarie 2012

Se schimbă guvernele la Bucureşti şi la Chişinău, se schimbă preşedinţii, premierii, miniştrii de Externe, se schimbă preşedinţii în Rusia, SUA, Germania ş.a.m.d., iar relaţiile dintre România şi R. Moldova rămân mereu aceleaşi: cordial de reci şi nesincere - din partea Chişinăului, desigur.
Chiar dacă, din când în când, liderii celor două state româneşti constată că aceste relaţii s-au încălzit ca niciodată, până la urmă ne convingem că presupusa creştere de temperatură a fost o iluzie.De 20 de ani trăim cu aceste iluzii termice în relaţiile dintre Bucureşti şi Chişinău.
Un cunoscut expert de la Bucureşti vorbea recent despre aceea că R. Moldova este o problemă prost gestionată de România şi că Bucureştiul nu a avut niciodată un proiect serios şi real vizavi de ţara din stânga Prutului, locuită de români. Chişinăul oficial, indiferent de cine a fost reprezentat - de Snegur şi Sangheli, Lucinschi şi Sturza, Voronin şi Tarlev ori Lupu şi Filat -, a fost întotdeauna, constant, reticent faţă de Bucureşti. Ne-am convins că nu contează dacă prim-ministrul de la Chişinău a absolvit economia la Moscova sau dreptul la Iaşi - oricine, la Chişinău, ajunge la conducerea statului devine… un pic antiromân. Orice încruntătură de sprânceană a unui lider de la Bucureşti e percepută de omologii de la Chişinău drept… amestec în trebuirile interne ale unui stat suveran. Această psihologie (stare de spirit) se transmite şi populaţiei. Astfel, tradiţionala românofobie a Chişinăului nu este moştenită genetic sută la sută, cum cred unii, ea e şi consecinţa politicii oficiale actuale a Chişinăului faţă de ţara de peste Prut. (Despre adevărata poziţie a liderilor moldoveni vizavi de România trebuie să judecăm nu după declaraţiile făcute la conferinţele de presă, ci după discuţiile care se poartă în saune…)
Ajunşi aici, trebuie să spunem şi partea cealaltă de adevăr: nici R. Moldova - şi cea oficială, şi cea neoficială, neromânofobă - nu a avut şi nu are un proiect în legătură cu România. Degeaba fac zgomot ruşii - nu există un proiect unionist la Chişinău; există „insuliţe unioniste”, „populate” de oameni sinceri, dar naivi, mioritici şi mereu înlăcrimaţi de „ţara mea de dor”, dar fără viziuni pragmatice şi proiecte realiste. Conducerile de la Chişinău şi coloana a cincea a Moscovei gestionează cu multă eficienţă această stare de lucruri şi, spre deosebire de România, are succese mai mari în opera de rusificare şi manipulare a basarabenilor. De 20 de ani, de la dispariţia URSS şi declararea independenţei R. Moldova, România a reuşit mai puţin în crearea unui „cordon sanitar” de securitate la frontiera ei de pe Prut decât Rusia, care nu are graniţe cu R. Moldova, dar a menţinut şi şi-a consolidat aici o poziţie mai puternică.
Frontul pe care Rusia a bătut-o măr pe România este cel informaţional. Nici după dispariţia URSS ruşii nu au plecat din Chişinău. În R. Moldova domină presa scrisă şi online rusească, şi televiziunile ruseşti. Un caz curios, curat moldovenesc: pretinsele investiţii româneşti pe frontul TV de la Chişinău s-au terminat… ruseşte - Jurnal TV s-a specializat în transmitea filmelor sonorizate în limba rusă, Publika TV se aseamănă până la confuzie cu NIT-ul rusesc şi comunist… Deşi coloana a cincea a Moscovei ţipă că România a „ocupat” R. Moldova şi o „românizează”, realitatea e alta - investiţiile româneşti pe această linie sunt simbolice şi ineficiente. Ca urmare, ruşii întotdeauna s-au simţit mai acasă la Chişinău, decât românii. Ambasadorii ruşi deschid cu piciorul uşile la Preşedinţie şi Guvern, spre deosebire de ambasadorii României, mai toţi filozofi şi bine educaţi, dar foarte timizi… O excepţie plăcută şi încurajatoare este, evident, actualul ambasador, Marius Lazurca - cel mai bun, cred, ambasador pe care l-a avut România la Chişinău în aceşti 20 de ani. Nu în zadar e atacat atât de urât de cele mai antiromâneşti forţe de la Chişinău.
Cred că singura bătălie pe care Bucureştiul a câştigat-o în războiul ei de peste trei sute de ani cu Rusia este cel din domeniul învăţământului. Investiţiile uriaşe ale statului român în acest domeniu dau roade, dar adevăratele „dimensiuni” ale acestora le vom vedea peste decenii. În rest, mai mult vorbe şi foc în paie ude… (Din cauze cunoscute numai lui Dumnezeu nu se construiesc poduri noi peste Prut, nu este sincronizată calea ferată la Ungheni, nu a mai putut fi organizată şedinţa comună a celor două guverne…) Şi totuşi, se învârte, vorba bătrânului Galilei. Lucrurile în relaţiile dintre cele două state româneşti pot evolua şi vor evolua spre mai bine. România nu-şi poate permite „luxul” de a avea la frontiera de Est o ţară duşmănoasă, controlată de ruşi. Iată de ce, cel mai neinspirat lucru pe care-l poate face azi România e să se „plictisească” de R. Moldova, să se lehămetuiască de moldoveni, să dea a pagubă din mână şi să ne lase în seama… Rusiei.
România e blestemată să nu scape de noi, moldovenii…

Constantin Tănase
sursa: www.timpul.md

Scandal între securiștii de la Tiraspol

27 ianuarie 2012
Angajaţii securităţii din stânga Nistrului îşi prezintă demisiile in corpore. Potrivit presei de la Tiraspol, miercuri, 25 ianuarie, aceştia au început să depună cereri de demisie, protestând împotriva reformelor desfășurate de noul asa zis presedinte al regiunii, dar și împotriva desemnării în funcţia de șef al securității a unui prieten mai vechi de-a lui Evgheni Șevciuk, scrie Arena.md.

Noul lider al administrației de la Tiraspol a semnat ieri un decret, potrivit căruia aşa-numitul minister al securităţii a fost transformat în Comitetul pentru Securitatea Statului - KGB. Tot ieri, liderul de la Tiraspol l-a desemnat pe Vladislav Finaghin în fruntea acestui comitet, după ce anterior l-a demis pe Vladimir Antiufeev, care a stat în fruntea securității din stânga Nistrului timp de 20 de ani.

Portalul de știri www.dniester.ru scrie, cu referire la anumite surse din cadrul securității transnistrene, că angajațiii care depun cereri de demisie consideră că noul conducător Vladislav Finaghin nu dispune de calitățile profesionale necesare pentru a conduce serviciile secrete. Potrivit lor, numirea lui Finanghin ar avea drept scop lichidarea securității transnistrene.

Evgheni Șevciuk a demarat o serie de reorganizări structurale în stânga Nistrului. El a desemnat opt noi așa-ziși miniștri și pe noul conducător al KGB-ului.

Liderul separatist de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, se va întâlni vineri, 27 ianuarie, cu premierul Vlad Filat, la Odesa. Agenda discuţiilor va cuprinde perspectivele procesului de negocieri în problema transnistreană, precum şi paşii concreţi ce urmează să fie întreprinşi pentru depăşirea problemelor stringente cu care se confruntă populaţia de pe ambele maluri ale rîului Nistru.
Serviciul de presă al Guvernului precizează că întrevederea respectivă va avea loc în contextul pregătirilor către o nouă reuniune în formatul de negocieri „5+2” privind soluţionarea conflictului transnistrean, care este planificată pentru sfârşitul lunii februarie 2012, în orașul Dublin, Irlanda.

Sechelele rusificării


Funcţionarii oficiilor stării civile continuă să ne schimonosească numele.
În încercarea de a-şi derusifica numele din actele de identitate, cetăţenii Republicii Moldova trec printr-un adevărat calvar imediat ce trec pragurile oficiilor stării civile sau ale birourilor de paşapoarte. 
Dacă în anii '90, schimbarea numelor se făcea gratuit şi în mod automat, acum schimbarea unei litere îi costă pe cetăţenii RM între 50 şi 260 de lei. În cazul în care părinţii sau bunicii nu mai sunt în viaţă, doar instanţa de judecată decide dacă poate sau nu fi transcris corect numele acestora în documentele urmaşilor. Pe lângă aceste bariere, mulţi cetăţeni reclamă o mulţime de erori în acte, comise fie din cauza incompetenţei angajaţilor Oficiilor Stării Civile, fie că aceştia sunt suprasolicitaţi.
Dorian, un tânăr de 29 de ani, poartă două nume greşite în documente. „Toată viaţa tata a fost Grigore, până şi în certificatul de naştere sovietic figura acest nume. La vârsta de 45 de ani, când i-a expirat buletinul şi şi-a perfectat unul nou, angajatele de acolo l-au scris Grigori. S-a întâmplat acum cinci ani.

Continuă rusificarea

Tata le-a arătat greşeala, dar ele i-au spus că este corect Grigori, nu Grigore. El a dat a lehamite din mână, şi-a perfectat paşaportul şi a plecat la muncă în străinătate. Acum noi, cei cinci copii ai săi, pe rând, ne schimbăm documentele şi devenim „ai lui Grigori”, ne spune Dorian, care a observat greşeala în momentul în care a început să-şi perfecteze dosarul pentru cetăţenia română. „Era o alternativă să vină tata să-şi schimbe documentele, dar el nu a avut posibilitatea să se întoarcă în acel moment de peste hotare. Până la urmă, am obţinut cetăţenia, cu două prenume greşite în acte: al tatei – Grigori, în loc de Grigore, şi al bunelului Nicolai, în loc de Nicolae”, regretă tânărul.

„Raionul Tatiana” 

„Soţia lui Dorian, Mariana, a făcut o criză de nervi sub uşile Oficiului Stare Civilă Orhei, unde a obţinut duplicatul certificatului de naştere al tatălui său. Documentul conţinea trei greşeli: satul Clişova era botezat în „Climova”, în loc de raionul Teleneşti, scria „raionul Tatiana”, iar în loc de prenumele Ştefan, aşa cum ar fi fost corect româneşte, era scris „Stipan”.
„Nici măcar în limba rusă nu-i corect! La ruşi se scrie „Stepan”, nu „Stipan”. Despre ce altceva poate fi vorba decât de incompetenţa celor care eliberează astfel de documente?”, se întreabă indignată femeia, care a fost nevoită să depună din nou o cerere şi să piardă iarăşi timp pentru a obţine un alt certificat.

Certificat de deces în loc de certificat de naştere

O situaţie la limita grotescului i s-a întâmplat şi lui Grigore Chirilov, pensionar din s. Ustia, raionul Dubăsari. Acesta a venit la Oficiul Stării Civile din sectorul Centru al capitalei să-şi perfecteze un duplicat la certificatul de naştere. A ocupat rând la ora 4.00 dimineaţa. Pe la ora 9 l-a ajuns rândul. După ce a depus cerere, responsabila de la oficiu i-a zis să revină în aceeaşi zi, la ora 5 seara, ca să-şi ia duplicatul. „Eu m-am mai plimbat prin oraş, iar la 5 m-am întors. Am stat până aproape de ora 6 sub uşă. Scăpam autobuzul şi, când am văzut documentul în mână, l-am băgat iute în buzunar şi am fugit la gară”, ne spune bărbatul. A doua zi, s-a sculat şi s-a dus cu documentul la Biroul de paşapoarte al raionului Dubăsari ca să-şi perfecteze buletinul de identitate. „I-am dat actul, iar doamna s-a uitat lung la mine şi m-a întrebat în ce mod am obţinut certificatul de deces”, ne spune nea Grigore. A doua zi, la ora 4.00, supărat, bărbatul era iar sub uşa Oficiului Stare Civilă.
„Oare-i posibil într-o ţară normală aşa ceva?”, ne întreabă pensionarul, care, după ce a fost primit de aceeaşi angajată a OSC, i-a cerut acesteia răspicat şi în repetate rânduri să verifice în computer dacă s-a corectat eroarea cu decesul său.

Din întâmplare, fiu „al lui Ion”

Eugeniu Graur zice că întâmplarea a făcut să fie botezat în buletinul de identitate ca fiu „al lui Ion”, tatăl său fiind „Ivan”. Şi-a perfectat buletinul în 1999. „Fiind cel mai mare din copii, mi-am perfectat primul actele. Tata avea încă paşaport sovietic. Eu am fost scris în mod automat în buletin, aşa cum e corect româneşte, „al lui Ion”. Fratele şi sora şi-au perfectat buletinele în perioada guvernării comuniste. Aceştia deja figurează ca fii „ai lui Ivan”. Prin urmare, dacă voi dori să obţin cetăţenia română, va trebui să-mi schimb şi eu actele de identitate şi să fiu „al lui Ivan”, ne spune Eugeniu, care preconizează împreună cu un grup de iniţiativă să înainteze o petiţie autorităţilor în care să solicite un proiect de lege care să prevadă derusificarea numelor. „Dorim ca numele noastre să figureze corect în documente, altfel avem impresia că ar fi o indicaţie de sus menită să ne împiedice să obţinem cetăţenia română, precum şi să dispunem de adevărata noastră identitate”, este de părere Nicolae Lupu, un alt păţit.

Derusificarea numelor a fost iniţiată în anii '90

Lingvista Maria Cosniceanu ne-a informat că, prin anii ‘90, a fost creată, prin hotărâre de Guvern, o Comisie republicană pentru reglementarea şi ocrotirea onomasticii naţionale, comisie care a fost utilă pentru funcţionarii oficiilor stării civile. Derusificarea numelor se făcea în mod automat. Începând cu anii guvernării comuniste, această comisie a fost desfiinţată. Totuşi o comisie similară a fost creată pe lângă Centrul Naţional de Terminologie care oferea consultaţii angajaţilor de la oficiile de stare civilă. În ultimii ani, componenţa acestei comisii a fost „modificată”, iar specialiştii în domeniul onomasticii au fost excluşi.

PCRM a stopat derusificarea numelor

La rândul său, doctorul în filologie Albina Dumbrăveanu semnala într-un articol din JURNAL că, acum câţiva ani, s-au emis în ascuns nişte decizii de uz intern pentru oficiile de stare civilă (ignorându-se opinia savanţilor specialişti în domeniu), în baza cărora nu se mai corectează numele, ci, dimpotrivă, se schimonosesc. „E revoltător ce se întâmplă cu actele noastre de identitate. Persoanele care şi-au schimbat prenumele de tipul Ivan, Vasilii, Alexandr, Afanasii, Feodosii, Stepan, Fiodor sau Piotr ş.a. cu variantele corecte ale acestora – Ion, Vasile, Alexandru, Atanasie, Teodosie, Ştefan, Tudor (Teodor) sau Petru ş.a., în momentul expirării termenului de valabilitate a buletinului de identitate sau a paşaportului naţional, au fost obligate să revină la variantele ruseşti, adică precum sunt scrise, chipurile, în actele de înregistrare a naşterii din arhivă, în care în anii '90 nu s-au făcut modificările de rigoare”, semnalează specialistul.

Svetlana Corobceanu, Jurnal.md

Monumentul dedicat ”eliberatorilor sovietici” din Călărași a fost... colorat [VIDEO]

26 ianuarie 2012
În noaptea de pe 22 ianuarie pe 23 ianuarie, monumentul dedicat ”eliberatorilor sovietici” din Călărași a servit drept muză, pentru o operă artistică desăvârșită. Niște ”necunoscuți” au juxtapus stilurile Renaissance și Barroco, creând o capodoperă, așa cum rar se mai întâlnește în Basarabia de după independență.



sursa: Basarabia de după independență

Autorităţile de la Bălţi îşi declară NESUPUNEREA faţă de PUTEREA de la Chişinău

Stare de alertă! Consiliul Municipal Bălţi, dominat de fracţiunea PCRM, a adoptat astăzi, cu majoritate de voturi, o decizie de nesupunere civică în faţa autorităţilor centrale de la Chişinău şi de boicotare a referendumului constituţional, despre care au anunţat liderii Alianţei pentru Integrare Europeană.

„Evenimentele politice din ultimele zile au sensibilizat opinia publică din Moldova. Un grup de persoane, care conduc Alianţa pentru Integrare Europeană a dat peste cap toate realizările din istoria de 20 de ani a Republicii Moldova. Fracţiunea PCRM din Consiliul Municpal Bălţi îşi declară nesupunerea faţă de deciziile anticonstituţionale, antipopulare, inumane şi antisociale ale puterii centrale şi cere dizolvarea imediată a Parlamentului, demisia Alianţei, a conducerii Curţii Constituţionale şi a Comisiei Electorale Centrale”, se spune în declaraţia fracţiunii PCRM din Consiliul Municipal Bălţi.
Reamintim că recent liderul PCRM, Vladimir Voronin, a chemat populaţia la nesupunere civică şi a promis acţiuni masive de protest.

„PCRM începe acţiuni de protest continue, până AIE nu va demisiona şi nu va pleca de la guvernare. Noi vom cere întruna de la tribuna Parlamentului demisia componenţii Comisiei Electorale Centrale, Curţii Constituţionale, dar şi a preşedintelui interimar şi a întregii Alianţe. Totodată, noi chemăm populaţia la nespunere faţă de guvernare. Îndemn funcţionarii de stat să nu se supună autorităţilor centrale.”, a precizat Voronin.

"Alianţa a asigurat cetăţenilor dreptul la libera exprimare, dar să chemi la nesupunere întrece deja orice limită. Acţiunile lor sunt lipsite de logică", a replicat vicepreşedinte PL, Ion Hadârcă.

"Lor le este urât să stea în opoziţie, ei vor să vină la putere, ei vor alegeri anticipate. Lucrul acesta era clar de mult timp", a spus şi preşedintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov.

sursa: 24h.md

Protest și contraprotest în fața Ambasadei României

Un grup de inițiativă, constituit din 31 de ultrași din Chișinău și teritoriu, cu viziuni pro-românești, au organizat un contra-protest împotriva manifestației Ligii Tineretului Rus. De la apariția acestei organizații, sponsorizată de către serviciile secrete ruse prin intermediul reprezentanților săi din Transnistria, acțiunile ei sunt îndreptate spre destabilizarea situației în Republica Moldova și poartă un caracter xenofob, imperialist și provocator.
Aceasta este doar primul pas în ceea ce privește contra-acțiunile îndreptate spre combaterea activității acestei organizații ilegale.

Reamintim că Liga tineretului rus a organizat un miting în faţa ambasadei României la Chişinău. Astfel, aceştia şi-au exprimat nemulţumirea faţă de incidentul de la punctul de trecere al frontierei moldo-române Giurgiuleşti-Galaţi, în urma căruia a fost rănit un cetăţean moldovean.

În cadrul evenimentului, tinerii au cerut din nou demisia ambasadorului român, Marius Lazurcă. Mai mult, aceştia au procurat un bilet la tren pentru oficial, cu destinaţia Chişinău-Bucureşti şi o valiză pentru lucruri. De asemenea, tinerii au promis că îl vor ajuta pe Lazurcă să-şi facă bagajele şi să plece în România.



Un moldovean, în vârstă de 23 de ani, originar din raionul Cahul, a fost rănit la punctul de trecere al frontierei moldo-române. Bărbatul a ignorat somaţia Poliţiei de frontieră a României care l-au oprit pentru verificări.

Ce ar fi dacă aţi recunoaşte că moldovenii sunt români?

Iubesc Moldova. Toata. Si a noastra, si a voastra. Sau invers. E cam totuna, de fapt. Cel putin sentimental, pentru mine nu exista decat o singura Moldova, desi admit ca ea traieste acum in doua state. Tot asa, admit ca aceasta situatie exista si pentru ca cetatenii Republicii Moldova doresc acest lucru si apara statalitatea moldoveneasca. Foarte bine! Ce nu inteleg, insa, este romanofobia aceasta destul de raspindita printre cetatenii moldoveni. Ce v-a facut Romania? Ce v-au facut romanii? Sau, poate, ce nu v-a facut Romania, mai degraba?

Am aflat ca rusii v-au invatat ca Romania v-a anexat ilegal, ca membrii Sfatului Tarii au fost niste tradatori, ca sovieticii v-au eliberat si ca nu sunteti romani, ca noi sau ca fratii vostri moldoveni de dincolo de Prut. Pot intelege forta si efectele unei propagande eficiente, sustinute si impuse cu multa pricepere si perseverenta de catre Rusia, din perioada tarista si pana in perioada post-sovietica. Pot admite ca multi moldoveni i-au cazut victime si ca efectele se pot simti pana azi. Pot intelege chiar si interesele geostrategice ale Rusiei! Ce nu pot intelege, insa, este incapatinarea multora de a ramane la "invatatura" anti-romaneasca ruseasca. Nu pot pricepe cum de, dincolo de manipulari, sufletele moldovenilor nu rezoneaza macar cu cele ale moldovenilor din dreapta Prutului? Sunt uluit cand vad raceala celor mai multi oficiali moldoveni in raport cu romanii: de la graniceri si politisti, la politicieni sau clerici. O simt si la tara, o percep si in localuri, o vad si intre clerici... Am intrebat de ce stau lucrurile asa si am primit diverse explicatii, unele acceptabile, altele, mai putin. Dar niciuna nu mi-a lamurit indepartarea aceasta sufleteasca.

Sunt ardelean. Roman din Ardeal, adica. Noi am trait acolo sub unguri mai mult de 200 de ani, cat ati trait voi sub rusi. Si tot nu am uitat cine suntem. Si tot i-am iubit pe moldoveni, pe munteni, pe banateni, pe olteni, pe dobrogeni, pe maramureseni... pe toti ai nostri. Si am vorbit romaneste tot timpul, in graiul nostru ardelenesc, chiar daca sclifositii de sudisti au ras si rad de el in continuare. Va iubim si pe voi, chiar daca o facem cu stangacie si cu nepricepere. Nu vrem sa va anexam cu sila, nu vrem sa va luam nimic. Ba dimpotriva, vrem sa aveti si voi Ardealul, Moldova, Tara Romaneasca... Pe toate sa le aveti si voi, ca romani ce sunteti. Inteleg ca, deocamdata, nu le vreti. Pentru ca, deocamdata, nu ne vreti nici pe noi. Nu ma astept sa ne iubiti cu de-a sila, dar nu pricep de ce v-ati indepartat atat de mult!? Cum de nu ne simtiti ca frati?? Cum de tara de dincolo de Prut, asa cum priviti voi, in care traiesc fratii vostri, vi se pare "strainatate"? Da, desigur, suntem state diferite si Romania a fost prima tara care a recunoscut independenta Moldovei, dar suntem un singur neam, traitor asa cum vedem azi: separati geopolitic. Asta e o realitate pe care multi dintre voi o neaga pana la ridicol. De ce?

Ce ati avea de pierdut daca ati simti, in sfarsit, ca suntem frati? Ce ar fi daca ati recunoaste ca moldovenii sunt romani si ca a fi moldovean este doar o pozitionare locala, cu specificul ei, in sanul poporului roman? Ar pieri Republica Moldova? V-ar anexa Romania urgent? V-ar pedepsi cineva? Ce ati pierde? Ce ati castiga? Sunt curios ce anume va incranceneaza atat de tare in a fugi de identitatea voastra romaneasca? De limba noastra comuna si de tot ceea ce, in realitate, ne uneste. Nu pricep si va cer ajutorul.

Lamuriti-ma ca nu vorbim aceeasi limba, ca nu avem aceeasi origine nationala, ca nu cantam acelasi cantece populare, ca moldovenii mei sunt mai putin moldoveni decat voi si ca rusii va sunt adevaratii frati. Si daca aveti argumente valide, voi cere cetatenie rusa, ca sa pot veni in Moldova ca acasa.

P.S. Respect cultura rusa, asa cum respect si cultura maghiara. Vorbesc maghiara si am prieteni unguri, asa dupa cum si voi vorbiti rusa si aveti prieteni rusi. Nu ma dezic de prietenii mei unguri, asa cum nici voi nu va deziceti de prietenii vostri rusi. Dar voi imi cereti sa ma dezic de frati! Asta e prea mult.

Dispariția statului Moldova

24 ianuarie 2012
Abia din 24 ianuarie 1859 încep discuţiile referitoare la existenţa lui. Această zi e una extrem de importantă pentru dezbaterile de astăzi, referitoare la statalitatea Republicii Moldova. 24 ianuarie 1859 e ziua în care la Bucureşti colonelul Alexandru Ioan Cuza a fost ales principe al Valahiei, după ce mai înainte fusese ales principe al Moldovei. Această dublă alegere realiza unirea de facto a două principate vasale Imperiului Otoman: Valahia şi Moldova.
Pentru contemporanii acestor evenimente era clar că nu existau diferenţe identitare între românii de la Nistru până la Tisa – aceste diferenţe au fost inventate mai târziu. Totuşi, procesul unificării celor două principate nu s-a încheiat pe 24 ianuarie 1859 – el a continuat treptat până în 1862 când s-a încheiat unificarea instituţională a celor două state. La 24 ianuarie 1859 s-a declanşat un proces care a marcat dispariţia a două state (Valahia şi Moldova) şi apariţia unui nou stat, România (denumire oficială consfinţită prin Constituţia din 1866). Acest proces nu e unic sau excepţional în Europa. Germania a fost alcătuită din zeci de state independente care s-au unificat treptat în decursul secolului al XIX-lea, proces care în unele cazuri a durat până în secolul XX. Aceeaşi situaţie se regăseşte şi în istoria Italiei.
În Republica Moldova de azi sunt destule voci care încearcă să întemeieze o teorie statalistă în baza unui raţionament strâmb. Susţinătorii acestui punct de vedere consideră că Basarabia de după 1812, aflată în stăpânirea Imperiului Rus, constituie o continuare a principatului medieval Moldova. Însă, sub nicio formă nu se poate demonstra că gubernia Basarabia a fost vreodată un stat independent. Republica Democratică Moldovenească, apărută după revoluţia bolşevică, era considerată în continuare de noii stăpâni de la Moscova ca făcând parte din proprietăţile noului imperiu. În realitate, rădăcinile statului Republica Moldova de azi se regăsesc în Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, formată în anul 1924. E vorba de un stat artificial, creat prin decupări şi alipiri de teritorii, un stat în care se încearcă promovarea unei identităţi şi a unei limbi artificiale.
Moldova de la 1859 a dispărut prin unirea cu Valahia. Republica Moldova de azi a apărut în 1924 şi de la această dată s-au creat şi lanţurile care să o ţină legată de Imperiul Rus. Republica Moldova e silită să-şi împrumute identitatea de peste Prut, din regiunea istorică a Moldovei care face parte din România. Întreaga istorie a principatului Moldovei face parte din istoria României şi acest lucru se vede în toate operele stataliştilor care sunt siliţi să-şi caute rădăcinile prin alte părţi. Statul Republica Moldova există astăzi în forma şi în condiţiile stabilite de Moscova în 1924 şi prin recunoaşterea de către vecini din anul 1991. Acestea sunt rădăcinile actualei Republici Moldova, ruptă în repetate rânduri de dezvoltarea politică a românilor.
Dincolo de istorie, în ziua de azi trebuie să ne bucurăm de posibilitatea circulaţiei libere la Prut, care ne permite o dezvoltare culturală comună. Statele dispar şi apar, sunt create şi sunt distruse, însă legăturile culturale sunt mult mai puternice, mai ales când vorbim cu toţii aceeaşi limbă.

George Damian – Timpul.md

Protest la Strasbourg contra ocupaţiei ruseşti a Republicii Moldova [VIDEO]

Protest la începutul lucrărilor Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Mai mulţi cetăţeni moldoveni stabiliţi la Strasbourg au protestat, ieri, contra ocupației părții de est a Republicii Moldova de către armata rusă, comunică Jurnal.md

Manifestarea a început cu un minut de reculegere în memoria lui Vadim Pisari, tânărul de 18 ani care a fost ucis la 1 ianuarie de către un pacificator rus. Protestatarii au susţinut că omorul acestui tânăr amintește dureros că în anul 2012 se împlinesc 200 de ani de la ocuparea Basarabiei de către Rusia.

Participanții la protest au cerut retragerea imediată și necondiționată a armatei și a armamentului rusesc de pe teritoriul Republicii Moldova.

La manifestaţie s-au alăturat deputații din RM, cu excepția celor comuniști. Senatorul român, Viorel Badea, a venit și el să discute cu basarabenii.

Manifestanții au distribuit peste 500 de fluturași și cerințele lor au fost înțelese cu bunăvoință de aproape toți deputații APCE și angajații Consiliului Europei. Moldovenii vor continua protestele până nu vor fi respectate cerințele.

Moldovenii nu mai vor în UE

Moldovenii nu mai vor în Uniunea Europeană, ci în Uniunea vamală Rusia - Belarus - Kazahstan. Așa arată rezultatele unui sondaj realizat de Asociația Sociologilor și Demografilor, în august 2011 şi ianuarie 2012, pe un eşantion de 1587 de persoane din 72 de localităţi ale ţării.

În cazul în care duminica viitoare respondenţii ar fi puşi în situaţia să se pronunţe pe marginea problemei privind aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, 44% ar vota pro (cu 17% mai puțin față de ianuarie 2011), fiecare al treilea (32%) ar vota împotrivă şi 7% dintre intervievaţi n-ar participa la vot. Alte 17% dintre respondenţi n-au fost în stare să se exprime limpede pentru ce ar opta.

Totodată, dacă duminica următoare ar avea loc un referendum privind aderarea RM la NATO, doar 17% din respondenţi s-ar pronunţa pozitiv în acest sens și 47% – împotrivă. Este mare şi numărul celora care nu știu dacă este necesar ca Moldova să adere la NATO (28%). Există, de asemenea, un grup mare de persoane care nu ştiu ce reprezintă NATO (8%).

Puși să aleagă între Uniunea Europeană și Uniunea vamală Rusia - Belarus - Kazahstan, 40% au declarat că RM trebuie să adere la Uniunea vamală Rusia - Belarus - Kazahstan și doar 31% au ales UE.

sursa: jurnal.md

Basarabenii din New York protestează împotriva armatei rusești din Transnistria [FOTO]

23 ianuarie 2012
Mai mulţi cetăţeni moldoveni au protestat sâmbătă, 21 ianuarie, în faţa sediului Misiunii Permanente a Federaţiei Ruse la ONU din New York, manifestându-şi nemulţumirea faţă de prezenţa armatei ruseşti pe teritoriul Republicii Moldova. Organizatorii au declarat că prin această manifestaţie au dorit să conştientizeze opinia publică internaţională în legătură cu abuzurile comise soldaţii străini din Republica Moldova.


Protestul a fost unul autorizat, mai mult, poliţiştii au renunţat să instaleze baricade pentru manifestanţi şi nici n-au stat alături ei. „Reprezentaţii poliţiei s-au arătat foarte îngrijoraţi de ceea ce se întâmplă la baştina noastră şi, prin urmare, ne-au acordat dreptul de a protesta, fără nici un fel de obiecţii”, ne-a mărturisit Florin Cârlan, unul dintre organizatorii protestului.


Participanţii aveau cu ei placarde pe care erau inscripţionate mai multe mesaje: „Russian army out of Moldova!”, „Abolish the Ribbentrop-Molotov pact”, „Evacuate the russian army and armament from Transnistria”. De asemenea, protestatarii au împărţit pliante în limba engleză trecătorilor despre situaţia din Republica Moldova.


Amintim că incidentul care a avut loc la 1 ianuarie la Vadul lui Vodă, în care a fost împuşcat mortal tânărul Vadim Pisari de către un soldat rus, a scos mai mulţi moldoveni din afara graniţei în stradă. Aceştia au cerut retragerea imediată a armatei ruseşti de pe teritoriul Republicii Moldova, rechemarea ambasadorului Federaţiei Ruse la Chişinău, Valeri Kuzmin, dar şi pedepsirea soldatului care l-a împuşcat pe Vadim Pisari.

Moldova.ORG

Expoziție foto la Chișinău: Basarabia istorică

Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Republicii Moldova şi Institutul Fraţii Golescu pentru relaţii cu românii din străinătate vor inaugura marţi, 24 ianuarie, la ora 15:00, expoziţia fotografică ,,Basarabia istorică: Cetatea Hotin şi Cetatea Albă”, eveniment care va avea loc în incinta Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală din Chisinau, transmite Romanian Global News.

Expoziţia prezintă 30 de fotografii ale cetăţilor Hotin şi Cetatea Albă realizate de către Valentin Eliseu şi Iulia Modiga, care ne prezintă splendoarea acestor cetăţi în forma lor păstrată până în prezent. Autorii sunt oameni de artă pasionaţi de istoria şi cultura românităţii, pe care o promovează inclusiv prin acţiunile desfăşurate.
Importante simboluri ale românităţii şi puncte strategice la extremităţile nordică şi sudică a hotarului estic al statului medieval Moldova, cetăţile Hotin şi Cetatea Albă au avut un rol important la edificarea unei identităţi teritoriale a neamului nostru.
Având rol iniţial de apărare şi adăpost, acestea s-au transformat în importante centre urbane, economice şi politice, unde au avut loc diverse interferenţe etnice, culturale şi comerciale.
Cetatea Hotin este cunoscută încă din sec. XIII, dar forma actuală a căpătat-o treptat, prin contribuţiile aduse de domnitorii Moldovei, precum şi importantele influenţele din perioadele de dominaţie ale polonezilor şi turcilor, servind mereu ca un centru strategic important al întregii regiuni. După anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, cetatea Hotin îşi pierde importanţa de odinioară, perindându-se până în prezent sub stăpânirea mai multor autorităţi, care au încercat să răstălmăcească şi trecutul istoric. Pe lângă faptul că a fost considerată mult timp cea mai importantă cetate a Moldovei, situată la o adevărată răscruce de drumuri şi civilizaţii, cetatea Hotinului a însuşit această calitate şi prin arhitectura inedită care o reprezintă prin influenţele central-europene combinate cu cele româneşti.
Amplasată la vărsarea fluviului Nistru în Marea Neagră, Cetatea Albă a fost atestată încă din antichitate cu denumiri precum Tyras, Albi Castri, Citta Alba, Belgorod, Asprokastron, Moncastron, Akkerman. Situl acestei cetăţi a adăpostit toate neamurile posibile care s-au perindat în acest spaţiu: daci, greci, sciţi, romani, huni, alani, slavi, genovezi, români moldoveni, tătari, turci, ruşi, ucraineni…
Este cea mai reprezentativă cetate medievală din spaţiul Europei de est, făcând parte din patrimoniul istoric nu doar al Ucrainei, în care se află actualmente sub denumirea de Bilhorod-Dnistrovski, dar şi al Republicii Moldova, României şi Turciei.

Festivitatea de deschidere a expoziţiei va fi realizată de către:
Mihai Ursu, director general al Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală
Mihai Nicolae, director al Institutului Fraţii Golescu, Bucureşti

Relevanţa ştiinţifică va fi prezentată de către specialişti consacraţi în domeniu:
Dr. hab. Mariana Şlapac, vicepreşedinte al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Dr. hab. Ion Chirtoagă, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, Dr. Ion Gumenâi, prodecan Facultatea de Istorie şi Filozofie, USM, Dr. Valentin Constantinov, Universitatea de Stat Tiraspol

Curator al expoziţiei este Dr. Dorin Lozovanu.

Voronin, Roșca, Șelin, Plugaru: second-hand-ul politic moldo-rus

Actuala opoziţie, parlamentară şi extraparlamentară, s-a pus pe treabă. Ajunsă deja mai agresivă , comparativ cu timpurile când conduceau ei cu R.Moldova, opoziţia de astăzi îşi cere drepturile,cheamă poporul la nesupunere faţă de guvernarea actuală, prin ieşirea în stradă.
De parcă au uitat timpurile când nu prea răsturnau munţi pe vremea lor , „asudând” muncind. Doar multe dintre crizele actuale au fost generate de către ei – problemele n-au apărut aşa din senin, de astăzi şi de ieri. N-au făcut prea multe în direcţia modernizării ţării, nici până acum n-am mai ieşit din tranziţia la economia modernă, nici mari intenţii n-au prea demonstrat pentru a lichida criza de identitate naţională ori a consolida mentalitatea societăţii civile. Plecarea cetăţenilor continuă, sărăcia continuă, R.Moldova dezbinată teritorial cu armata „ pacificatoare” mai agresivă… Toate acestea acum camuflate sub alte lozinci politice.
Am ajuns să vedem şi unele minuni în R.Moldova – proromânul „unionist” Roşca susţinut la protestele de ieri, 22 ianuarie, din PMAN de către pensionarii vorbitori de limba rusă, de acei, care la începuturile mişcării de eliberare naţională, 20 ani în urmă, î-l huiduiau pe acest „unionist”.
Marii şi atotputernicii de altădată comunişti, care se împotriveau dezmembrării urss şi luptau împotriva independenţii R. Moldova, au devenit acuma cei mai de vază statalişti, apărători ai Constituţiei şi revoltatori înrăiţi faţă de toate relelor venite de ieri- alaltăeri peste noi.
Ca „poporul lor” să vadă mai bine ce se petrece în ţară şi unde am ajuns, ne cheamă în stradă, pe baricade. Imaginaţia şi mentalitatea lor deja s-a coborât la nivelul coridelor, perdeua roşie este arătată celor nemulţumiţi ori plătiţi pentru a ieşi în stradă.
Mă întrebam dăunăzi într-un articol:- Care va fi mişcarea lui Voronin pe tabla şahului politic? Totuşi, 8 ani de guvernare, peste 70 de ani de vârstă, un om serios,la prima vedere, politician cu staj în lupta politică de clasă. I-am intuit mişcările, ca mai apoi să-i văd împreună, alături de Roşca şi pe alţi susţinători înflăcăraţi ai comuniştilor.
Astăzi constat cu repulsie că aceşti doi indivizi cu „păţanii” lor încearcă să iasă din nămolul în care au nimerit. Nici anterior nu erau prea flexsibili aceşti „patrioţi” de foi volante şi revoluţionari înrăiţi , dar acum, coborâţi de pe soclul istoriei contemporane, ei, foşti oameni de stat, ne demonstrează că nici mentalitate de guvernanţi n-au avut cândva. Doar interese personale şi de grup.
Despre care mentalitate statală putem vorbi, atunci, când mentalitatea lor le-a rămas în stradă, a rămas aceiaşi- lupta politică de clasă, baricadele, răsturnări de guverne. Ei nici în opoziţie n-au deprinderi de politicieni serioşi, decât acea de revoluţionari.
Sântem chemaţi în stradă: - hai, oameni buni, la revoluţie, la nesupunere civică. Când privim mai atent anturajul lor, obsevăm cum fosta „ cremă” de stat de altădată, ca atare îşi doresc revenirea la putere.
Ce-au pierdut, oare? Poate li s-au epuizat finanţele, mâncarea. Poate au rămas şomeri şi fără vize… Chematul lor pe baricade este o farsă - aceiaşi piaţă, aceleaşi feţe, aceleaşi interese.
Am fost şi eu cândva în stradă, am strigat, cândva, nişte slogane. L-am ascultat cândva pe Roşca, naivii - pentru ce? Unii dintre noi, au suferit cu etichetările de tipul „naţionalist” venite chiar din partea colegilor de serviciu ori a vecinilor.
Acum, pentru ce- aşi veni în stradă, pentru cine? Pentru Voronin,Roşca, Plugaru, Tulbure, Şelin- o piaţă Second Hand de politicieni, demult trecută la naftalină.
Parcă-s fraţi. Cu toţii, figuranţi cândva pe listele diferitelor partide, astăzi sunt cu Voronin şi Roşca, de parcă au o singură doctrină , un singur program .
Halal mentalitate de stat - mai mult adie a mentalitate de gaşcă cu interese personale, dar şi comune şi nicidecum cu grija pentru popor. Cine a fost mai atent, a văzut câte „foste elite” politice i-au dat onorul lui I.Roşca când acesta a rotungit o vârstă. Pentru ce atâtea onoruri, mă întrebam eu, atunci ca naiva - doar actualmente omagiatul nu deţine nici o funcţie în stat, e un simplu din cei mulţi şi cunoscut prin faptul că a minţit electoratul său. La prima vedere poate fi o simplă politeţe, însă, pare că multe necunoscute stau după culisele politicii oligarhice moldoveneşti.
Fără prea mari supărări pentru cineva, însă atunci, după balul omagiatuluil, mai n-am muţit, văzând pozele de la acel bal — printre toată „crema” era şi prim-primul de astăzi al R.Moldova… Iar noi vrem mentalitate de stat de la clasa politică moldovenească? Vrem strategii noi, clare, concrete în perspectiva ieşirii din tot soiul de crize.
Actuala criză de nealegere a şefului statului are la bază tocmai acele decizii luate pe timpul Voronin-Roşca. Mulţi dintre noi n-au uitat acele vremuri. Acum sântem în criză tot datorită lor- prin boicotarea referendumului din 5 septembrie 2010, tot acolo am ajuns- l-a nealegerea Preşedintelui.
Acuma, tot ei ne scot în stradă sub lozinca „Jos Alianţa”, dar ce vom obţine în loc? Un altul Voronin,Roşca,Plugaru, mai parfumaţi, mai şcoliţi ,fără pofte personale şi de gaşcă?
Problemele rămân nesoluţionate, ţara rămâne în stagnare.
Să ne întrebăm atunci, care este rostul ieşirii noastre în stradă în frunte cu „second hand”-iştii politicieni, numai pentru a apăra o Constituţie cu multe lacune ? O Constituţie scrisă de foştii agrarieni-comunişti şi apărată cu atâta farsă de Voronin, Roşca,Şelin, Plugaru, care ştiu bine pentru ce-au format acest comitet. Mai rău este faptul că aceşti susţinători ,ieşiţi în stradă, nu prea cunosc toate prevederile Constituţiei, iar unii nici limba „moldovenească” timp de 20 ani n- au învăţat-o şi o ignoră în continuare.
„Spălarea de creeri” şi fariseismul politic din partea „second hand”-iştilor puşi la naftalină se prelungeşte.

Marina Herța

Republica Moldova de la perestroikă la independenţă 1989-1991

Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice şi Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Oradea a găzduit, la 19 ianuarie 2012, festivitatea de lansare a volumului „Republica Moldova de la perestroikă la independenţă 1989-1991. Documente secrete din arhiva CC al PCM”, semnat de istoricii Igor Caşu şi Igor Şarov din Republica Moldova.

Lucrarea a apărut cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni, ceremonia de lansare fiind organizată sub egida Centrului de Studii Imperiale Oradea-Chişinău, un proiect complex de colaborare dintre istoricii din Chişinău şi cei din Oradea.

La eveniment au participat profesor universitar, doctor Igor Şarov, decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, profesor universitar, doctor Barbu Ştefănescu, prorectorul Universităţii din Oradea, profesor universitar, doctor Sorin Şipoş directorul Departamentului de Istorie şi doctor Gabriel Moisa, conferenţiar universitar,

Volumul, semnat de Igor Caşu şi Igor Şarov, doi dintre cei mai cunoscuţi istorici din Republica Moldova, profesori la Universitatea de Stat din Chişinău, este o culegere de documente inedite din arhiva Comitetului Central al Partidului Comunist din Moldova care relevă atrocităţile acestui regim totalitar.

Institutul Cultural Român va investi 2 milioane de euro în Casa Zemstvei

21 ianuarie 2012

Institutul Cultural Român intenţionează să investească în restaurarea unui complex arhitectural două milioane de euro, ceea ce constituie aproximativ 24 milioane de lei. Republica Moldova a preconizat să cheltuiască în 2012, pentru restaurarea monumentelor de arhitectură, 13,2 milioane de lei, mult mai puţin decât ICR vrea să investească într-o singură clădire.

Un proiect de restaurare a Casei Zemstvei a fost depus la Ministerul Culturii. Preşedintele ICR, Horia-Roman Patapievici, a spus că institutul pe care îl conduce intenţionează să ceară concesionarea a unei părţi a clădirii din partea Republicii Moldova pe un termen de 25 de ani. În aceste condiţii, ICR îşi asumă restaurarea complexului arhitectonic, investind în lucrări circa 2 milioane de euro. Preşedintele ICR a menţionat că această clădire este importantă şi pentru faptul că în timpul Rusiei ţariste a găzduit prima instituţie de tip liberal din Basarabia.

ICR „Mihai Eminescu” cere concesionarea a 500 de metri pătraţi din Casa Zemstvei, asta în condiţiile în care va restaura întregul edificiu, care are 2500 de metri pătraţi.  

Un atelier de restaurare     

Proiectul de restaurare este atractiv pentru Republica Moldova nu doar pentru faptul că oferă o şansă de a conserva un monument arhitectural, dar şi datorită faptului că la lucrări vor participa restauratori din România, din Occident, dar şi specialişti locali. Astfel, se va forma un atelier de restaurare în care se va produce un schimb de experienţă. Ulterior, specialiştii autohtoni vor aplica cele învăţate în lucrul asupra altor monumente istorice.

Pentru a iniţia lucrările e nevoie de o lege

Directorul ICR „Mihai Eminescu” de la Chişinău, Petre Guran, ne-a relatat că, pe moment, proiectul este discutat în cadrul unei comisii formate din viceministrul Justiţiei, Vladimir Grosu, viceministrul Afacerilor Externe, Andrei Popov, şi viceministrul Culturii, Gheorghe Postică. Pentru a trece la etapa de restaurare e nevoie ca Parlamentul să adopte o lege privind concesionarea celor 500 de metri ICR-ului.      Există deja o ofertă negociată cu Ministerul Culturii în care sunt stabilite detaliat condiţiile. Această înţelegere, spune Petre Guran, trebuie să fie aprobată de guvern, iar apoi de Parlament. „Deci e nevoie de legea de aprobare a proiectului Casa Zemstvei”, a declarat Petre Guran.
A doua fază presupune restaurarea propriu-zisă. Şi proiectul de restaurare este aprobat de Comisia Monumentelor Istorice care funcţionează pe lângă Ministerul Culturii.
Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor din RM, a declarat pentru JURNAL că de la o zi la alta clădirea abandonată se ruinează, iar proiectul care se află la Ministerul Justiţiei se discută de mai bine de nouă luni.

Casa Zemstvei a fost construită în 1856. Iniţial, era un bloc aflat de partea străzii Sfatul Ţării în care se afla o maternitate. În 1858 a fost construit blocul central ce se află pe strada Şciusev, în care a fost plasat un orfelinat. Între 1870 și 17 octombrie 1917, edificiul a fost sediul zemstvei regionale, apoi guberniale. În 1908, a fost construită încă o aripă a clădirii. De atunci până acum, clădirea nu a fost reparată. O reparaţie cosmetică a fost făcută de Institutul Agricol (în prezent, Universitatea Agrară de Stat din Moldova), care a preluat abuziv clădirea în 1944.


Vadim VASILIU, Jurnal de Chișinău

50% dintre bursierii basarabeni în România își abandonează studiile

Aproape jumătate dintre studenţii basarabeni care primesc burse de la statul român nu îşi finalizează studiile, transmite Centrul Român de Politici Europene. Acesta va lansa pe 31 ianuarie studiul „Bune intenții și coșmar birocratic - Paradoxul burselor acordate de statul român studenților moldoveni”, potrivit Radio Chișinău.

Potrivit studiului, doar 56% dintre bursierii basarabeni în România obţin diplomă de studii universitare sau post-universitare. Potrivit autoarei studiului, Claudia Silaghi, o rată de abandon de 44% ar trebui să constituie un semnal de alarmă că politica de acordare a burselor eşuează.

Analiza politicii româneşti de acordare a burselor se bazează pe cereri de informatii publice adresate universităților de stat, interviuri de profunzime și un sondaj online printre bursierii din Republica Moldova care studiază în Romania.
Studiul recomandă o reformă a politicii româneşti de acordare a burselor pentru studenţii din Republica Moldova.
ARENA reamintește că statul român acordă anual burse pentru studenții basarabeni care doresc să-și continue studiile în România. În anul 2011, România a oferit 5000 de burse pentru elevi și studenți.


sursa: arena.md

Criminalul Igor Smirnov are cazier curat în Moldova

20 ianuarie 2012
Fostul lider separatist, neschimbat de 20 de ani, este curat ca lacrima şi se poate bucura de o bătrânețe liniştită. Cel puţin asta reiese din scrisorile oficiale ale Procuraturii, Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Ministerului de Interne adresate ziarului „Adevărul". Singurul dosar penal în care Igor Smirnov a fost acuzat de „nesupunere cerinţelor Constituţiei" a fost clasat încă în iunie 1991, după două luni de la intentare.
Spiritele postelectorale de la Tiraspol s-au calmat, noua „conducere" și-a intrat în rol, iar fosta s-a retras de pe arena politică. Igor Smirnov, cel care a pus bazele autoproclamatei republici, se odihnește astăzi în regiunea transnistreană după două decenii în care s-a aflat la cârma rmn. „Îl respect. Este cel care a întemeiat statul nostru. A trecut prin chinul războiului. Nu vom distruge istoria noastră", a declarat Evgheni Șevciuk, succesorul lui Smirnov.
Pe de alte parte, la Chișinău n-au contenit acuzațiile şi au reapărut discuţiile despre dosarele deschise pe numele celui numit până nu demult „dictatorul de la Tiraspol". Reporterii „Adevărul" au încercat să afle la Procuratura Generală, Serviciul de Informații și Securitate şi Ministerul de Interne câte dosare au fost deschise pe numele fostului lider separatist, cine se ocupă de ele, dacă Smirnov a fost anunțat în căutare generală etc.
Şi, surpriză! Din răspunsurile oficiale reiese că Procuratura nu are niciun dosar pe numele lui Smirnov. Angajații SIS ştiu despre o singură cauză penală, numărul 1991498008, intentată la 22 aprilie 1991, în baza art. 203, al. 1, al Codului Penal (ediția 1961): „Nesupunerea cerințelor Constituției Republicii Moldova și ale altor legi". Cauza a fost intentată de Procuratura Căinari.
Reprezentanții Direcției informații și evidențe operative a MAI ne-au comunicat că la doar două luni, la 26 iunie 1991, dosarul a fost clasat, pentru că, potrivit art. 5 din Codul de Procedură Penală (ediția 1961), „fapta nu întrunește elemente constitutive ale infracțiunii".

sursa: adevarul.ro

Liga Tineretului Rus a protestat cu svastici la Ambasada României

18 ianuarie 2012

Protestele în faţa ambasadei României la Chişinău continuă și astăzi. De această dată în stradă au ieşit comsomoliştii, care au cerut ca ambasadorul Marius Lazurcă să-şi ceară scuze în mod public pentru incidentul de la vama Girgiuleşti - Galaţi, unde un poliţist de frontieră a împuşcat un tânăr moldovean, scrie jurnal.md

Comsomoliştii au venit cu o cerere pregătită, unde şi-au scris doleanţele.

După ce au văzut că niciun reprezentant al ambasadei nu iese în fața lor, consomoliștii au pus-o în cutia poştală.

Tot astăzi, Liga Tineretului Rus a protestat în faţa sediului misiunii diplomatice.

Ieri și reprezentanții Partidului „Patrioții Moldovei” au protestat și au cerut chiar expulzarea ambasadorului român.

Ambasada României la Chişinău nu a comentat nici incidentul de duminica trecută, de la frontiera moldo-română, nici solicitările protestatarilor.

Astăzi se împlinesc trei ani de la moartea lui Grigore Vieru


Astăzi se împlinesc trei ani de la moartea lui Grigore Vieru. Viața poetului a fost curmată la 18 ianuarie 2009, noaptea, la 2 zile de la un tragic accident rutier.

Tragedia s-a produs în noaptea de 16 ianuarie, în localitatea Dănceni, raionul Ialoveni. Grigore Vieru se întorcea la Chișinău, după un spectacol desfășurat la Cahul. La volan se afla directorul adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc”, Gheorghe Muntean, iar, potrivit poliției, cauza accidentului a fost ceața și viteza mare. În urma anchetei, procurorii au ajuns la concluzia că șoferul poartă o parte din vină.

După accident, Grigore Vieru a fost transportat de urgență la spital, unde s-a aflat 2 zile în comă, de gradul 4-5, însă nu a mai putut fi salvat de medici. Ziua în care a fost înmormântat poetul, 20 ianuarie, a fost declarată zi de doliu național.

La trei ani de la moartea lui Grigore Vieru, astăzi, la Chișinău, scriitori, oameni de artă, politicieni, demnitari, dar și oameni de rând vor dpeune flori la bustul poetului de pe Aleea Clasicilor.

sursa: jurnal.md

Un bust în memoria generalului Lebedi va fi instalat la Tighina

17 ianuarie 2012

La Tighina, oraș aflat sub jurisdicția regimului separatist din Transnistria, va fi instalat un bust în memoria generalului rus Alexandr Lebedi, comunică ”administrația prezidențială” a lui Evgheni Șevciuk, noul lider transnistrean.

Alexandr Lebedi a fost comandatul armatei a 14-a, participantă în agresiunea rusească asupra Moldovei în 1992, de altfel, prezentă până astăzi pe teritoriul Moldovei, ironic, avându-și baza chiar în Cetatea Tighina. Generalul a decedat în urma unui accident aviatic dubios în 2002.

sursa: Basarabia de după independență

Mihai Eminescu omagiat la Bălți [FOTO]

16 ianuarie 2012

Duminică, 15 ianuarie, pe Aleea Clasicilor din Bălți un grup de tineri au depus flori și au recitat poezii la bustul celui mai mare poet al neamului românesc, Mihai Eminescu, de la nașterea căruia s-au împlinit 162 de ani.

După ce au depus flori de omagiu, cei peste 30 de tineri, simpatizanți ai Platformei civice pro-românești Acțiunea 2012 și-au expus viziunea cu privire la viața și opera poetului, au recitat poezii, iar la sfîrșitul evenimentului au cântat la unison cântecul ,,Eminescu”.

Manifestarea de astăzi se încrie în șirul de acțiuni ce vin să promoveze cultura și identitatea românească și să arate încă o dată că orașul Bălți simte românește. 










 irinagutu.wordpress.com

Adevăratul Mihai Eminescu

15 ianuarie 2012

Motto: “Suntem zăpăciţi, nu mai ştim ce voim, ce să facem, ce să primim, ce să respingem, în cine să ne încredem; nu ne mai înţelegem şi nu ne mai auzim unii pe alţii: ne trebuie o idee care să ne limpezească toate capetele şi care să ne împreune pe toti la lucru (…) De aceea alungaţi turma acestor netrebnici care nu muncesc nimic şi n-au nimic şi vor să trăiasca ca oamenii cei mai bogaţi; ei nu ştiu nimic şi vor să vă înveţe copiii şi n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine şi vor să va economisească pe voi toţi.” (Mihai Eminescu)


PE 15 IANUARIE se sărbătoreşte şi acum cu aceleaşi declaraţii pompoase ziua de naştere a “Marelui Poet Naţional”, ajuns atât de faimos încât prea puţini îi mai cunosc astăzi opera. Incontestabil Mihai Eminescu a fost un vizionar, un om inteligent ce a depăşit cu mult gândirea epocii în care a trăit. Un om dotat cu talent scriitoricesc, un condei “periculos” pentru ignoranţi şi mincinoşi pentru că deţinea mijloacele de a-si propaga ideile şi a transmite mesajul de trezire naţională.

După ce Eminescu a fost redus la tăcere de aceleaşi forţe din umbră care manipulează şi astăzi frâiele politice ale lumii, opera sa a fost trunchiată şi “omorâtă” cu bună ştiinţă ca şi autorul ei. Considerăm “cazul Eminescu” unul dintre cele mai cutremurătoare exemple de manipulare prin intermediul mass-media şi al unor “experţi” istorici şi critici. Imaginea lui a fost cosmetizată atât în epocă cât şi pentru posteritate, opera trunchiată corespunzător şi mesajul alterat. De ce îl iubim pe Eminescu şi considerăm necesară reconsiderarea operei, vieţii, mesajului şi imaginii lui? Pentru că el a iubit extraordinar de mult România şi poporul român. Patriotismul a fost poate cea mai definitorie calitate a lui Eminescu. El a militat pentru trezirea şi emanciparea românilor şi de aceea a avut atât de mult de suferit. în epocă, el a fost acuzat de nebunie şi internat cu forţa pentru că ideile lui erau “periculoase”. Pentru posteritate, el a fost prezentat apoi doar ca un poet romantic.

Despre Eminescu… ştim cu toţii

Ce răspundeţi la întrebarea : “Cine a fost Eminescu?”. Ah, veţi spune, este o întrebare uşoară. Cine nu a învăţat la şcoală despre marele poet, şi mai cu voie, mai fără voie a memorat mai mult interpretările diverţilor critici decât poeziile sale. Despre prozatorul sau despre jurnalistul Mihai Eminescu însă la şcoală nu se spune aproape nimic. Pentru cei mai mulţi dintre noi Eminescu este doar un capitol de studiu obligatoriu în manualele de limba română şi unul dintre subiectele cele mai temute de elevii care se pregătesc de BAC. Acest proces de trecere sub tăcere a laturii incomode a activităţii lui Eminescu a început încă de pe vremea când poetul mai trăia, internat fiind într-un spital de psihiatrie.

Apoi prăpastia dintre viaţa şi opera lui Eminescu a fost adâncită în mod deliberat de criticii şi biografii poetului în frunte cu George Călinescu şi a fost amplificată apoi de sistemul de învăţământ, care a propagat în masă acest model. Până şi imaginea poetului atât de bine cunoscută nouă este prima lui poză, pe când Eminescu avea doar…19 ani, probabil că ea corespundea mai bine cu imaginea dorită, aceea de poet plăpând, firav, eterat, fără implicare sau eficienţă în viaţa socială şi politică a vremii.

Atunci când nu poţi împiedica o informaţie să se propage, cel mai eficient este să o direcţionezi încotro ai nevoie. Acest mecanism a fost utilizat din plin în cazul marilor genii ale acestei lumi, pentru că de regulă acestea au fost persoanele cele mai “periculoase” (a se citi capabile să îi trezească şi pe ceilalţi oameni din somnul în care sunt ţinuţi cu bună ştinţă de cei ce doresc supremaţia asupra lumii). Şi în cazul lui Eminescu s-a omis ceea ce nu corespundea cu direcţia dorită (adică bogata sa activitate publicistică în ziarele vremii), a fost amplificat ceea ce convenea (Eminescu trebuia să rămână pentru toţi doar un poet genial şi nebun), s-a creat un sentiment de obligativitate şi supra-saturare a minţilor în legătură cu subiectul respectiv astfel încât oamenii să nu mai aiba aspiraţia de a-l aprofunda.

A fost Eminescu nebun?

Se ştie deja că a declara pe cineva nebun înseamnă a-l izola din punct de vedere social şi a-i afecta credibilitatea. Cu atât mai mult în trecut, dar şi în prezent, această tară a nebuniei, era aruncată asupra celor ce se dovedeau a fi persoane incomode. Deşi Eminescu a fost în mod repetat internat în spitale de psihiatrie, cele scrise de el în perioada 1883-1889 dovedesc că autorul textelor respective era o persoană coerentă, logică, ce poate fi acuzată cel mult de opoziţie faţă de viziunea majoritară a acelei epoci şi de demascarea unor realităţi spinoase ale vremii. în acel moment Eminescu era practic una din vocile cele mai puternice ale luptei pentru unitatea naţională şi desprinderea Transilvaniei din influenta Imperiului Austro-Ungar.

S-a mers până într-acolo încât multe din manuscrisele sale din acea perioadă au dispărut fără urmă într-o încercare nefericită de a demonstra că Eminescu era atins de nebunie, deci incapabil să creeze. Există însă multe persoane din jurul lui care vorbesc despre un Eminescu activ, coerent şi foarte prolific. Aceasta este
deci rolul pe care l-au avut biografii. Pentru că realitatea de persoana creativă, cum a fost el de fapt în acea perioadă, nu corespundea deloc cu imaginea pe care au vrut să o transmită mai departe, l-au fabricat pe poetul Eminescu plapând, lipsit de voinţă, rătăcit, pierdut în lumea lui!

In aceeaşi perioadă în care Eminescu era izolat pe motivul nebuniei, a fost desfiinţată şi Societatea Carpaţii din care făcea parte şi el şi care era una din cele mai puternice organizatii pro-Ardeal. Trebuia tot atunci să se semneze şi tratatul secret dintre România şi Tripla Alianta (Germania, Austro-Ungaria şi Italia), tratat care fusese negociat timp de mai bine de doi ani chiar de către junimişti (despre care se ştie că au fost masoni şi împotriva cărora Eminescu se întorsese de mult, contrar cu ceea ce afirmă toate manualele de limbă şi literatură română în încercarea de a crea legaturi cât mai strânse între Eminescu şi Junimea). Iată ce scrie Nicolae Georgescu în cartea “A doua viaţă a lui Eminescu” despre contextul politic în care Eminescu trebuia redus la tăcere: “Schimbul de telegrame secrete, date în zilele noastre la iveală, vorbesc de ameninţări grave: Von Bismarck este gata să declare război României daca nu se fac urgent retractări şi nu se dau asigurări ferme că va intra imediat în sfera de influenţă a Germaniei şi Austro-Ungariei.

Se cere ferm desfiinţarea “Societăţii Carpaţii”, un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pe faţă şi în ascuns pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea lui la Ţara. Petre Gradişteanu, autorul unui discurs incediar la Iaşi, pleacă, împreună cu ministrul de externe, D.A. Sturdza, la Viena să ceară scuze, în persoană, împăratului. Mai este expulzat ziaristul Zamfir C. Arbore (prieten cu Eminescu), la cererea Imperiului Rus. Toate acestea – într-o singură zi, la 28 iunie 1883, când istoria literară consemneaza sec şi căderea lui Eminescu!”

Acest an 1883 este şi cel în care se începe crearea imaginii de poet rătăcit, nebun, prin volumul de Poesii scos întro ediţie de exceptie de Titu Maiorescu în care sunt publicate 64 de poezii. De ce nu a scos Titu Maiorescu un volum cu articolele jurnalistice ale lui Eminescu, dat fiind faptul că Eminescu fusese mult mai activ în acest plan? Iar în tot acest timp poetul-nu-numai-poet asista neputincios, deşi uneori reacţionează cu disperare, la trunchierea operei sale artistice. Sunt situaţii în care sparge vitrinele unei librării şi aruncă în noroi cărţile ce conţin propriile poezii ca un ultim semn de protest faţă de nedreptatea la care trebuia să asiste. Poate ar trebui să amintim că în tot acest complot pentru a-l reduce la tăcere pe cel ce zădărnicea planurile politice, a fost acuzat inclusiv de faptul ca acosta femeile pe stradă.

Câteva “concidenţe” numerice bizare

Textul interogatoriului luat lui Eminescu, în ospiciul din strada Plantelor, la 12 iunie 1889, cu trei zile înainte ca el să moară este de fapt un fals! Acest interogatoriu a avut ca scop punerea sub interdicţie a lui Eminescu, deci s-a pornit din start de la ideea că el era bolnav psihic. Cel care face acest interogatoriu este judecătorul cunoscut şi ca Metru Ghiţă (Metru, de la maître, în franceză semnifică maestru, apelativ al magistraţilor, dar şi grad francmasonic; amestecul masoneriei în această chestiune este demonstrat de parolele şi coincidenţele numerice ce indică pecetea masonică pusă pe acest text). După cum s-a demonstrat, acest text a fost prelucrat ulterior şi ceea ce este mai interesant este ca alte acte cum ar fi diagnosticele medicilor lipsesc din dosarul declarării oficiale a nebuniei lui Eminescu, ca pentru a lăsa posterităţii doar mesajul autorilor reali ai închiderii şi în final asasinării “poetului” (s-a zvonit că Eminescu ar fi fost bolnav şi de sifilis şi de acea a fost “tratat” cu mercur!).

“- Cum te cheamă?
- Sunt Matei Basarab, am fost rănit la cap de către Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus să mă împuşte
cu puşca umplută cu pietre de diamant cât oul de mare.
- Pentru ce?
- Pentru că eu fiind moştenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu să nu-i iau moştenirea.
- Ce-ai de gând să faci când te vei face bine?
- Am să fac botanică, zoologie, mineralogie, gramatică chinezeasca, evreiască, italenească şi sanscrită. Ştiu 64 de limbi.
- Cine e Poenaru care te-a lovit?
- Un om bogat care are 48 de moşii, 48 de râuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate şi care are 48 de milioane”.

De ce Matei Basarab?

Eminescu se consideră continuatorul lui Matei Basarab care luptase împotriva fanarioţilor pentru trezirea neamului românesc. El chiar îşi propusese înfiinţarea unei societăţi Matei Basarab care, surpriză, trebuia să fie construită după modelul francmasoneriei, dar orientată spre scopuri benefice poporului român, poate despre acest lucru vorbeşte Eminescu când spune că regele se temea sa nu îi ia moştenirea: “O organizare între români asemenea societăţii francmasonilor şi iezuiţilor şi a bisericii catolice. Pretutindeni oameni care sa ţie registru de tot sufletul românesc. Cel slab trebuie încurajat şi lăudat pentru ca să devină bun; trezită deşertăciunea lui, decorat la nevoie, trezite mii de speranţe în el, în caz de extremă nevoie ajutat chiar. Să se simtă că Societatea Matei Basarab reprezintă o putere enormă.”

De ce Petrea Poenaru?

“Petre sau Petrea Poenaru, conţine în numele său “pietrei”, numele obiectului care a lovit fruntea poetului, şi iaraşi pare logică asocierea. Mai puţin logică pare prezenţa fizică a acestui personaj în stabilimentul din strada Plantelor: ştim despre el că era tenor, din familia mare a actorilor, aşadar lume frecventată de Eminescu. Nu era un străin, un oarecare, ci îl cunostea pe poet. Poetul pretinde că-i cunoaşte şi scopul loviturii” (conform Nicolae Georgescu)

Pușca umplută cu pietre de diamant

Intr-o baladă populară, bine cunoscută lui Eminescu, apare un astfel de motiv: “A plecat la vânatoare/ Sa vâneze căprioare/ Căprioare n-a vânat/ Şi el singur s-a împuşcat/ C-un pistol de diamant/ Cu gloanţe de briliant.” Sensul acestei afirmaţii nu poate fi decât faptul că Eminescu se afla în aceeaşi postura cu vânatorul care se vânează singur, prin ideile sale.

Numerele

Despre cifrele 64 şi 48 este suficient să spunem că sunt des utilizate în francmasonerie, nu ne propunem să facem aici analiza semnificaţiei lor spirituale, sarcină pe care v-o lăsăm dumneavoastră. Cert este ca ele revin obsedant întrucât dacă numaram rezultă exact 64 de cuvinte în acest interogatoriu.

Iată o analiză mai detaliată realizată tot de Nicolae Georgescu în lucrarea “A doua viaţă a lui Eminescu”: “Textul atenţionează: nu e vorba de 64 de limbi ci de 64 de voci. Experienţa poate continua. Precizăm din capul locului că noi nu am epuizat toate relaţiile numerice dintre aceste cuvinte. Nu ne propunem a lua locul cifratorului, ci doar a sesiza existenţa unui cifru care dă de gândit. Să numărăm cuvintele din primul răspuns, considerat la două cuvinte: sunt exact 33 de voci. Asta da, ştie oricine că e cifră masonică! A fost Eminescu francmason şi a răspuns cifrat? Asta înseamnă că nu era nebun! Reţinem: dacă socotim la un cuvânt iese un total de 32. Al doilea răspuns are 16 cuvinte: [cuvantul] “nu-i” îl socotim ca două cuvinte. Dacă socotim “nu-i” ca un singur cuvânt, obţinem 15 cuvinte, care adunate celor 33 anterioare (în prima varianta) dau cifra 48, prezentă ca cifră în text. Este un sistem de socotire “încrucişat”, care cere atentie şi… distribuţie. Mai mult, al treilea răspuns are tot 16 cuvinte, cu cifra 64, şi tot 15 cuvinte fără cifră. Aşadar, dacă adresantul uită să adune la primul raspuns de 33 de carate, pe următoarele 15 cuvinte, este atenţionat a doua oară, după care, în cel de-al treilea răspuns, cifra 48 se repetă de 6 ori: semnal puternic.

Asta, pe prima diagonală a încrucişării (33 + 15 + 15). Pe cea de-a doua diagonală a încrucişării “ies” frumoasele sume: 32 + 16 + 16, adica 16 * 4 = 64. Simetriile sunt atât de bine construite, încât este limpede că textul, în întregul său, a fost lucrat migălos. Patru întrebări şi patru răspunsuri: 4 * 4 = 16; aceasta pare a fi cifra de bază care trebuie luată în calcul. Primele trei întrebari au 16 cuvinte (socotind “ce-ai” din întrebarea a treia drept două cuvinte). A patra întrebare are 7 cuvinte (“te-a”, două cuvinte) şi bănuim că trebuie să mai fie unul pentru totalul de 24 cuvinte al tuturor întrebărilor: într-adevar, în “cine e Poenaru care te-a lovit” trebuie, poate, presupus prenumele anunţat de Eminescu: “Petre Poenaru”. Această omisiune are importanţa ei: totalul cuvintelor din întregul text (adaugând şi cifrele, fără a socoti ligaturile câte un cuvânt) este 111 cuvinte. Adaugând cifra 1 pentru cuvântul presupus lipsa, iese suma de 112: exact 16 * 7 = 112. în text sunt 7 cifre (o data 64 si de 6 ori, 48… Pe mine nu mă interesează, de fapt, semnificaţiile acestor cifre totale în sistemul cifric presupus. Constat doar că, relaţiile numerice dintre cuvinte sunt suspect de exacte, ceea ce înseamnă că actul, în întregul său, este un fals. Cade dintr-un condei valoarea probatorie a acestui act. La 12 iunie 1889, poetul spune lucruri de bun simţ, că se consideră moştenitorul lui Matei Basarab şi ca tenorul Petrea Poenaru l-a lovit la cap. Spusele lui sunt, însă, “rebusate”. De către cine? Vom reveni, desigur, când va trebui să facem puţina istorie literară. Până atunci, îi rog pe francmasoni să nu mă suspecteze de reavoinţă sau reacredinţă; mai bine să ajute la elucidarea crimei comise împotriva lui Eminescu, dacă pot”.